|
Da, acum e mult mai clar. Sub aspectul mentionat de tine, cel al insultei (sau al "atacului la persoanä"), îti dau dreptate - desi n-am avut impresia cä Iulia Blaga a ajuns chiar acolo; bunäoarä, propriile mele cronici la "Azucena" si la "Si totul era nimic" sunt de-o mie de ori mai ticäloase - ambele, încheindu-se prin a exprima dorinta mortii fizice a respectivilor (de bätrânete, Muresan; de carambol rutier pe Matei Voievod, Nichitus), pânä când Penescu n-a mai suportat si m-a avertizat: "Dacä-ti mai asasinezi fizic colegii, nu te mai public!" (Asta, apropo si de celälalt subiect: ranchiunile si invidiile interne ale ghildei.)
Ca o precizare, apropo de un aspect abordat de tine: în "Dupä ea", scenariul e mediocru si imperfect, regia e diletant-inconstientä, dar IMAGINEA, MONTAJUL, MUZICA, SONORUL sunt foarte bune (cum am explicitat si în analizä), ele fiind singurele care fac filmul chiar agreabil, pentru spectatorul färä pretentii. Asemenea, actorii sunt buni în sine, dar distrusi de modul regisoral de a lucra cu ei (exceptie fäcând, evident, Rebengiuc).
|