|
Multe din filmele mentionate aici nu sunt psihologice. De exemplu Pi...poate vreti sa ziceti ca e film filosofic, nu? E vorba despre patern-uri, matematici, viata, moarte, religii...de ce credeti ca e psihologic, doar pt ca personajul principal sufera de niscaiva tulburari?
In primul rand, sunt si vor fi filme psihologice acele filme facute de regizori pasionati de psihologie. Ca de exemplu Bergman, care este fundamental influentat de psihanaliza (jungiana, cu preponderenta). In mod cert si David Lynch.
Dar mai ales, oameni buni, scoala suprarealista. Cum ar fi Bunuel impreuna cu Dali. Sau Hans Richter, cu "Dreams that money can buy" (vezi bine, Interpretarea viselor a lui Freud ce impact a avut) Doar vorbim de o scoala de film care a aparut in contextul succesului psihanalizei in plan mondial, nu? Vedem inconstientul eliberat sau chinuit, avem vise, avem tot felul de absurditati pe care le poate debita acesta (inconstientul), evocate foarte frumos in film (vaca din dormitor, ochiul taiat, caii zburatori, etc)
Si Bufallo '66.
In nici un caz Pi sau Reqviem for a dream sau nu mai stiu ce ati mai mentionat pe aici.
|