Originally Posted by Pitbull:
|
Asta, "Still Life", de bine de räu e-n ambele sensuri. Stä pe loc, ceva de speriat - dar contine si stare.
|
tare de acord!
iar dincolo de asta, filmul poate fi (si mai) interesant intr-un exercitiu cinematografic:
dincolo de latura sociala, pe care a evidentiat-o Pitbull in comentariul sau, e povestea de iubire si drumul regasirii ei (sau drumul spre neimplinirea ei definitiva) pe care cele doua personaje - unul masculin, unul feminin - il realizeaza. e o tema care apare si in cinematografia occidentala, mai ales la Wim Wenders.
astfel: Still Life si Paris, Texas - urmarindu-le, puteti avea o interesanta imagine a modalitatii in care un acelasi parcurs (cu acelasi rezultat) capata nuante in doua spatii culturale (si sociale) diferite. povestile sint graitoare pentru mentalitati, obiceiuri... apoi, evident, stilul de a le prezenta - contrastul intre exuberanta imagistica si ranile sentimentale existente la Wenders... in Still Life merg mina in mina, sau gri in gri cele doua... Wenders conceptualizeaza proiectul, face un studiu cinematografic despre iubire, Zhang Ke Jia nareaza simplu, sentimental, nostalgic...
oricum, cu riscul de a va plictisi copios, merita sa vedeti filmul! are o valoare documentara pe care nu o vedem toata ziua!