|
Ai perfectä dreptate: la vizionarea de presä (deci, oameni de meserie, nu cupluri popcornaute!) fojgäiau scaunele, ceva de nedescris - iar Collins, lângä mine, mai avea un pic si începea sä urle. Intâmplätor, pe mine nu m-a plictisit deloc - da' asta nu-nseamnä mare lucru; probabil am, asa, un receptacul mai sensibil la ritmul contemplativ - dar în nici un caz nu sustin în sens general stilul ästa de a face film.
A, apropo! La vizionarea de presä cu "Dupä ea", tânära Cristina Ionescu insista cä ea a fäcut "film de stare" (vezi cronica, la Cinematografia româneascä). Adevärul e cä filmul ei e "de stare" nu în sensul "stärii de spirit", ci al "statului pe loc". Asta, "Still Life", de bine de räu e-n ambele sensuri. Stä pe loc, ceva de speriat - dar contine si stare.
|