|
Cam lungi cronicile matale domnu' Pitbull, dar pertinente.
Imi plac mai ales cele care nu contin spoilere, pentru ca eu cred o cronica de film trebuie sa iti starneasca interesul si nu sa-ti povesteasca actiunea si atat.
Am vazut si eu filmul si mi-a placut. Iata cronica mea:
Filmul „Bobby” nu este o biografie si nici un film documentar despre senatorul candidat la presedintia SUA Robert F. Kennedy, care a fost asasinat in bucataria hotelului Ambassador, pe 5 iunie 1968. Filmul imbina faptele reale cu fictiunea, concentrandu-se in jurul celor 22 de persoane prezente in acel moment la locul crimei, rezultand astfel un omagiu emotionant adus unui politician care a reusit sa aduca un nou suflu de civilizatie in SUA.
Toate cele 22 de personaje in jurul carora graviteaza filmul sunt excelent construite si interpretate de o pleiada de actori de prima mana, subliniind simpatia si admiratia generala a diferitelor clase sociale fata de ceea ce reprezenta speranta lor de democratie si pace. Chiar daca imaginea lui Kennedy apare sporadic in film, personajele create, in ciuda conflictelor de toate felurile, ajung in cele din urma sa reflecte asupra idealurilor de iertare si fraternitate sustinute in discursurile din campania electorala a acestuia. Dar pe fundalul diferitelor conflicte, sunt si multe momente de reconciliere, cand prejudecatile, discriminarile, neintelegerile inutile si diferentele de clasa sociala sunt imblanzite.
Scena finala in care cele 22 de personaje se intersecteaza in panica generata de asasinat si suprapunerea peste imaginile de spaima, soc si deprimare ale acestora a discursului moralizator-pacifist al lui Kennedy este definitorie pentru acest film. Din pacate acel discurs este valabil si in zilele noastre cand atentatele unor fanatici pot distruge aparenta armonie a unei intregi lumi.
|