[Pitbull]

@Leonard
Splendid bancu', genial, spumos - un singur cusur are: vine prea târziu.

@M0n0
"Rebecca" - Cred cä ai fost tu într-o pasä proastä, ceva, de n-ai receptat filmul 100% corect. Sau, poate, îti creasesi un orizont de asteptare prea înalt, asteptându-te la un film de mare continut; ori mäcar la o componentä de suspense foarte gravä, ca în "Vertigo" sau "Psycho" (crime, etc. - desi si aici existä, oarecum crima: la Daphné du Maurier, Max de Winter îsi asasinase sotia, iar remuscärile lui potentau enorm tensiunea romanului; în film, moartea ei a devenit "accidentalä", din considerente "morale": ca sä nu facem spectatorul sä simpatizeze un ucigas). In orice caz, filmul trebuie sä fie luat în primul rând ca "poveste care te sperie" (marea pläcere a lui Hitchcock!), si abia apoi, eventual, ar merita sä scormonim prin continut. (In fine, ar mai fi multe de comentat, pe directia asta de discutie, dar ideea cam de-aici porneste.)
"The Birds" - Foarte juste toate observatiile tale, vis-�*-vis de modul specific de a compune teroarea cu ajutorul päsärilor, spre deosebire de alte animale (inclusiv "factorul cioc", extrem de stresant într-adevär - si speculat de Hitchcock ca atare mai ales în secventa când pescärusii îl muscä pe Rod Taylor de mânä; sau cea cu orbitele goale ale vecinului; astea douä m-au socat pe mine când am väzut filmul prima oarä, cred c-aveam vreo doispe ani.
E interesantä si ipoteza ta cu creierul lor foarte mic si efectele curentului electric - dar... irelevantä! Pe Hitchcock l-a interesat, din nou, SA NE SPERIE si atât; cauzele nu conteazä. Importantä e FABULA, nu morala!
Un detaliu: primul atac asupra casei îl lanseazä vräbiile si alte päsäri mici. In principiu, erau TOATE speciile (locale, probabil); calmul celor doi lovebirds din colivie poate fi pus pe seama exotismului lor, dar... sä fim seriosi! Nu asta-l preocupa pe Hitchcock. Mai degrabä i-a introdus, ca un parsiv ce era, ca sä creeze un element de mister si incongruitate în plus...
(Nici în romanul lui Daphné du Maurier nu existä vreo explicatie; se speculeazä, doar, cä ar fi efectele unor anomalii meteorologice; oricum, acolo actiunea nu are NIMIC în comun cu cea din film: nici un personaj, nici o intrigä similarä; familii de fermieri în Anglia; atât.)
"The Rope" - Personal, tind sä-ti dau dreptate - si mie mi-a pläcut mult filmul. Dar stii cine te-ar contrazice? Hitchcock însusi, care-l considera unui dintre räsunätoarele lui esecuri! De ce? Fiindcä, afirma el, eliminând complet TAIETURA DE MONTAJ (fie si suplinind-o partial cu miscäri de camerä), si-a anulat singur o componentä fundamentalä, pentru el, a naratiunii cinematografice si creärii suspense-ului: SUCCESIUNEA DE CADRE, cu tot ceea ce implicä ea (decupaj, ritm, alegerea locurilor pentru täieturi, etc.).
Observatiile tale apropo de experimentul "filmului-funie" sunt juste, dar putin inexact exprimate. Practic, filmul constä dintr-UN SINGUR CADRU, divizat inevitabil în nouä, din cauza limitelor impuse de bobinele de peliculä; deci, nouä cadre partiale, sudate prin acele obturäri ale camerei (trup de personaj, usä, capacul läzii, etc.). E impropriu sä spui "duble", în acest context (dublele sunt VARIANTELE de filmare ale ACELUIASI cadru, impuse pentru remedierea erorilor sau pentru a fi cât mai siguri de rezultat); putem vorbi de "cele douä duble ale primului cadru, cele unsprezece duble ale cadrului cinci", dar nu de "cele nouä duble ale filmului".
(Când a tras prima dublä a primului cadru, totul mergea snur... Si deodatä, face camera o întoarcere si dä de-un masinist care stätea popândäu si se uita la filmare! Il uitase Dumnezeu pe-acolo! Stooop! Au râs de s-au präpädit, si au tras încä o dublä.)