|
Nu, dimpotrivä - sunt dezamägit cä am väzut un film psihologic mimat, în locul unuia autentic.
Comentariile tale sunt în genere juste, dar partial desprinse de context. Discuti numai intentiile filmului - nobile si admirabile, desigur! - dar pierzi din vedere stângäcia realizärii lor.
E foarte frumos sä simtim compasiune pentru o persoanä care se luptä cu cancerul, dar un asemenea caz tine de medical, de social, de omenie, etc. - numai de valoarea artisticä nu. Dimpotrivä: s-ar putea ca tocmai aici sä fie un motiv pentru care filmul rateazä atât de lamentabil: prea mult subiectivism, prea multä sensibilitate non-esteticä.
Oricum, genul täu de reactie mi-e foarte cunoscut (si te rog sä mä crezi cä nu o spun cu condescendentä sau desconsideratie; nu vreau sä de jignesc în nici un fel). Am väzut de multe ori oameni entuziasmându-se în fata unor filme în raport cu splendidele intentii ale acestora, emotia fäcându-i sä piardä din vedere neîmplinirile profesionale (cel mai recent mi s-a întâmplat la "Recviem", "Babel" si "Fântâna".) Or, crudul adevär e cä orice operä de artä träieste prin rezultatul ei finit, nu numai prin punctul de pornire - iar o bunä receptare a ei presupune nu doar emotia (legitimä adesea), ci si analiza rece si detasatä.
|