|
The Battleship of Potemkin (Eisenstein).
Cu ce sa incep? Nu mi-a fost niciodata asa greu sa vbesc despre un film. Ma tot intreb daca nu as exagera spunand ca e un film aproape perfect. Dar poate ca nu asta e important, daca e perfect sau nu.
Niciodata un film inspirat din istorie, un film despre razboi sau revolutie nu m-a captat in interiorul lui (nici macare Apocalypse Now). Crucisatorul Potiomkin in schimb a facut asta de la primele secunde prin: personajele/ actorii de o expresivitate si persuasiune flagrante, prin scenariu foarte bine balantat (nu se pierde aiurea in detalii si aprofundari plicticoase, fiecarui moment ii este acordat exact atata timp cat ii trebuie pt a se face inteles ca fiind important si sugestiv, omogenitatea scenariului prin faptul ca indiferent din ce moment al filmului ai incepe sa te uiti intelegi ca ce se petrece este un moment de cotitura in istoria Rusiei etc), muzica absolut fantastica, vie, arzatoare, incidentala, si montajul......despre montajul lui Eisenstein, mai ales din acest film, s-au scris vagoane intregi, eu nu am sa zic decat ca e concentrat, pretentios si creator de sensuri.
|