|
Hana Bi (r: Takeshi Kitano)
Adica Floarea Focului. Filmul abunda de flori: roz, portocalii, rosii, albe, galbene. Crini, cale, trandafiri, floarea-soarelui, orhidee si multe altele necunoscute mie. Flori pe strazi, flori salbatice (pe care le culege sotia bolnava si carora le pune apa in borcan in timp ce un strain ii tot repeta ca acele flori sunt moarte!!! - foarte semnificativ). De asemenea, flori pictate (de foarte talentatul fost politist schilodit) care inlocuiesc componente din trupurile diverselor animale sau specii marine.
Un film despre un manunchi de destine tragice (ca manunchiul de flori "moarte"): un detectiv foarte talentat iesit
din structurile politiei si intrat in cele ale mafiei locale, a carui fiica moare si a carui sotie este bolnava incurabil de leucemie; un fost politist schilodit pe viata, abandonat de sotie si de copil; zeci de membri ai mafiei corupte care mor ucisi pe banda rulanta s.a.m.d.
Personajele pe care se centreaza filmul sunt cei doi fosti detectivi din politie. Fascinanta mi se pare psihologia primului (personajul principal de altfel) care pare ca a traversat de-a lungul vietii o intreaga metamorfoza. Ai senzatia (confirmata de altfel prin intermediul relatarilor colegilor de breasla) ca acesta a fost un detectiv exemplar, un model aspirational al tinerilor politisti, extrem de riguros si de corect. Pentru a ajunge in final sa jefuiasca o banca, sa deserveasca mafia si sa ucida fara a tine socoteala vietilor curmate (chiar daca cei pe care ii ucide sunt de fapt cei pe care i-ar fi arestat in postura de politist). Poate ca Nishi (jucat de insusi Takeshi Kitano)a ramas lipsit de reper morale, prin pierderea sotiei si a fiicei, astfel ca a omori un om sau 50 pentru el e totuna. Nishi nu vorbeste deloc. Abia spune cateva cuvinte pe tot parcursul filmului, si acestea ii sunt adresate sotiei lui. In schimb to ce face evidentiaza inutilitatea pe care si-o simte in a trai. Cred ca se simtea inutil chiar si atunci cand, in excursia (recomandata de doctor) oferita sotiei lui, incerca sa o faca pe aceasta cat mai fericita.
De remarcat firul narativ, care se constituie nu linear, ci cu flash-back-uri, reconstiuiri sau relatri ale altor personaje, dinafara.
Ce mi-a placut cel mai mult in acest film: tablourile pictate de politistul anchilozat. Tabloruile scary din spital. Momentele savuroase pe care Nishi i le ofera sotiei lui, artificiile din pustietate, ghicitul cartzilor, trasul clopotului la manastire (pentru ca un copil aflat in vizita isi dorea foarte mult sa auda cum suna clopotul) etc.
|