|
Nici nu stii câtä dreptate ai! Oseciuc era, cap-coadä, un O.T.V. avant-la-lettre!
Altfel, însä, unele detalii le-ai interpretat exagerat: betiv nu era (nu l-am väzut niciodatä beat); faza cu ducerile gästii la bere e elocventä nu pentru alcool (never a problem in those parts), ci în context - ca unul dintre elementele spiritului gregar.
Nici problema vârstei fätucilor nu se pune. Jarteaua era micä de staturä, nu de ani (de fapt, tocmai trecuse printr-o cäsnicie vâjâind-fulgurantä). N-am stiintä sä fi sedus vreodatä minore.
Practic, personajul e interesant nu prin vreun detaliu anume, ci prin ansamblul personalitätii sale - iar cel mai relevant aspect, as zice eu, e acest exemplu de artist extraordinar la debut, care se autodistruge prin propriile lui släbiciuni de caracter (nici mäcar droguri, sau alcool, ci tare mult mai subtile). Se întâmplä des pe lumea asta, si fiecare astfel de destin poate fi o lectie.
|