|
Ziua de 21 august 1979. In luna anterioarä luasem admiterea la regie, iar acum venisem de la 2 Mai la Constanta sä mä-ntâlnesc cu fosta iubitä din liceu. Am aflat cä plecase în ajun, din cauza vremii urâte. Am luat troleibuzul înapoi spre garä, cu gând sä mä întorc (la 2 Mai mä astepta altä gagicä - actuala...). Dar, pe strada Republicii, l-am väzut traversând pe Alecu Croitoru (care fusese în comisia de admitere - si-l si cunosteam din urmä cu trei ani, de la un cineclub...) si intrând la A.R.I.A. Am coborât si m-am întors, ca sä-l salut... Am asteptat în fatä la A.R.I.A. vreo orä. Când a iesit si m-a väzut, m-a urcat într-un microbuz. Era cu echipa de filmare, si m-a recrutat pe loc. Asa am ajuns pentru prima oarä sä lucrez la un film de Buftea, ca un pusti cu cas la gurä care fura meserie. A fost finalul ideal al acelei vacante fericite. Am legat niste relatii care aveau sä fie importante pentru viata mea în cinematografie... si l-am cunoscut (a doua zi, în 22 august) pe cel care avea sä devinä cel mai bun prieten al meu dintotdeauna, Vistrian Roman, Dumnezeu sä-l ierte.
Bietul filmulet, "Al treilea salt mortal", (titlu de lucru: "Circus Globo") rämâne unul dintre cele mai proaste fäcute vreodatä. Ale lui Ed Wood erau TarkovStarWars, pe lângä el... Dar pentru mine rämâne unic: a fost primul din a cärui echipä am fäcut parte, am apärut si pe generic, ba chiar si-ntr-un cadru: un soldat Wehrmacht somnoros, iesind de sub o prelatä, într-un vagon de marfä...
Si totul, pentru cä în acel moment s-au încrucisat troleibuzul meu si Il Professore Alecu Croitoru.
|