Decorul camerei din final e relativ simplu de descifrat: este o ambiantä artificialä, reconstituitä pentru ca Dave Bowman sä-si träiascä în ea ultima parte a vietii "materiale" (de tip... "clasic", sau "euclidian",
pour ainsi dire,) dinainte de a deveni Starchild (apropo, vezi si evolutia celor trei ipostaze ale lui - în spetä, ale Omului: Moonwatcher [apoi Moonwalker], Bowman, Starchild). Deci, la un prim nivel, un decor comod, familiar, în care omul sä se regäseascä; la un nivel mai profund, un decor simbolic, semnificativ, în care
Omul sä se regäseascä...
Strict în plan S.F., monolitii negri sunt niste aparate complexe si polivalente; functia celui dintâi e evidentä: examineazä creierele antropoizilor, constatä cä sunt gata sä facä "pasul" spre umanoizi, si le dä impulsul necesar (apropo de dihotomia evolutionism/creationism); altä functie evidentä a monolitilor negri este cea de "porti" transspatiale (capsula lui Dave inträ, printr-un monolit, în gaura-de-vierme care-o va duce în acel spatiu artificial discutat adineaori); vezi celebra replicä (inseratä începând cu
"2010"): "My God, it's full of stars...!" AI DREPTATE - în acele cadre negre la care te referi, de fapt suntem foarte aproape de monolit... la un pas de a intra "în" el...
Prin modul de a filma monolitul, Kubrick îi dä valente multiple... El devine si "usä" (care se poate deschide), si "treaptä" (pe care se poate päsi - vezi cadrul cu alinierea planetelor)... si, da, ca meta-metaforä, ar putea fi si un ecran cinemascop întors pe toate pärtile...
