cred ca nimeni nu intelege ca din pacate harry potter nu poate fi privit ca un fenmen cinematografic, ci ca unul literar, iar cartile (pentru cine a avut interes sa le citeasca pe toate) devin pe parcurs din ce in ce mai sumbre, si asta nu fiindca s-ar lua j.k rawling prea in serios, ci fiindca a anticipat ceva inevitabil in publicul cititor. Deoarece vorbim de un roman care incepea cu un harry de 11 anisori, scriitoarea si-a imaginat ca si cititorii vor trece prina celeasi etape ca si personajul, si anume adolescenta, cu toate angoasele de rigoare, crearea unei personalitati stabile si bine definite si trecerea in maturitate. Si pentru cati dintre noi aceste perioade au fost roz, pline de umor si veselie? Asta mi se pare lucrul cel mai interesant al seriei, dak Harry ar fi ramas acelasi ar fi fost ilar din motive pur nerealiste. Si desi vorbim de un univers imaginar, el are totusi niste reguli si structuri. Asa k sarmana nu s-a luat in serios, si-a luat personajul in serios, deci s nu aruncam cu rosii fiindca aruncam degeaba. E o lupta intre bine si rau care se da in exterior, dar ea e o metafora pentru schimbarea interna. Si in my opinion, Mr. Fiennes e pretty scary... :lol: