[StefanDo]

Cu marile asteptari ale publicului si iuresul mediatic provocat si de lansarea ultimului volum al seriei, cu siguranta Harry Potter si Ordinul Phoenix va face o multime de spectatori sa intre in cinematografe. Dar nu se stie cat de multumiti vor fi acestia cand vor iesi, pentru ca stilul luxuriant al seriei parca s-a contagiat de minimalismul festivalier: decorurilor le lipseste stralucirea, personajele indragite aproape ca dispar, desfasurarea actiunii este lenta, iar entuziasmul scolaresc de la Hogwarts se preschimba vertiginos intr-un cvasidepresie care se rasfrange si asupra spectatorului.

Ceea ce inainte era o confruntare amuzanta intre diferitele personaje, pozitive sau negative, punctata inspirat cu surprize fel de fel, se schimba drastic pentru ca in ultima carte ecranizata Rowling incepe sa se ia prea in serios si transforma totul intr-o lupta intre Bine si Rau. Pierzand din spectaculos si din umor, aventurile lui Harry si-ale prietenilor lui calca pe un taram nesigur, de parca un stand up comedian s-ar apuca brusc sa citeasca sforaitor dintr-o carte de drept.

Lucrul cel mai deranjant este disparitia celor mai amuzante personaje, primele victime ale importantei batalii dintre Harry si Cap-de-Mort. Sirius Black (Gary Oldman), Remus Lupin (David Thewlis), severa, dar simpatica Minerva McGonagall (Maggie Smith), aiurita, dar la fel de simpatica Sybil Trelawney (Emma Thompson), matahalosul Hagrid devin cu totii aparitii atat de meteorice in film, incat parca pana si enervanta familie Dursley apare mai multe minute pe ecran. Protectorii lui Harry, grupati sub numele de Ordinul Phoenix, iti lasa impresia ca ar fi un singur personaj surghiunit in culise si rechemat din cand in cand doar pentru a ne asigura ca-si face treaba in continuare, desi aceasta este irelevanta pentru actiunea propriu-zisa.

Colegii lui Harry sunt satelitii acestuia si nimic mai mult, pana si Hermione si Ron dispar undeva in hatisul de intrigi ce-l inconjoara pe tanarul vrajitor. Un lucru e clar: daca o tinem tot asa, e foarte posibil sa nu ne mai pese cine moare in ultima carte, cu exceptia ca victima sa nu fie Harry Potter. Si in acest episod moare cineva, numai ca apare atat de putin in film incat pierderea devine ciudat de neglijabila.

O alta problema este faptul ca personajele alungate din scenariu nu sunt inlocuite cu unele la fel de puternice. Ce conteaza ca mii de fete s-au batut pe rolul Lunei Lovegood, daca sarmana Evanna Lynch apare doar in cateva scene? Iar vestitul si atat de asteptatul sarut dintre Harry Potter si sensibila Cho (Katie Leung) se pierde atat de repede in hatisurile memoriei, incat putea foarte bine sa nu apara in film. „Nu ma prea pricep la fete, dar incet-incet recuperez”, ar fi declarat Radcliffe, dar cu siguranta pupicul cu buzele tuguiate dat lui Leung paleste consistent in fata mangaierilor carora se deda actorul pe scena teatrului londonez, in piesa „Equus”, alaturi de la fel de frumoasa Joana Christie.

Pacat! E cel mai prost film al seriei, cu siguranta.