buna irene,
ce sa-ti spun?.. :love:
sunt atasata de ami..mi-e draga..asa, pur si simplu..chestia aceea pe care ai zis-o tu ca as avea nevoie de afectiune si d-asta ofer, cu speranta c-o sa si primesc,..
..sa stii ca si eu citesc revista "psihologia" si cateodata sunt o tipa destul de isteata..
cand afectiunea mea este sincera
niciodata nu astept ceva inapoi..
aia nici nu este afectiune adevarata daca este doar cu gandul de a primi ceva in schimb..e ca si cum ai incerca sa inveti sa-ti iubesti barbatul dintr-o revista care incearca sa te invete asta..is just not happening..este ceva artificial si mai devreme sau mai tarziu ar iesi la suprafata..
ce diferenta ar mai fi atunci inre o femeie serioasa care-si vinde afectiunea cantarind cam cata afectiune ar primi in schimb si intre o tipa care-si vinde "afectiunea"..pe bani..nu prea mare, as crede eu..
ami mi-e draga, asa pur si simplu, in primul rand pentru ca face parte din viata mea de zi cu zi ca "a true companion" mi-e draga tocmai pentru ca stiu ca efectiunea mea pentru ea este ceva dezinteresat..e responsabilitatea mea si imi pasa de ea..e mai presus de capriciile mele de a pierde o seara intreaga in oras cautand nu stiu ce fusta de blugi sau nu stiu ce pereche de sandale cu multe barete subtiri si sexy..
intr-o lume in care intelegi sa ai o anumita "inteligenta sociala" care te face din nefericire si fals cateodata, te simti bine sa oferi si ceva dezinteresat si frumos..uite, de exemplu, acuma am eu un scop bine definit care este si destul de costisitor astfel incat nu-mi mai permit sa imi fac toate capriciile (si crede-ma ca o balanta are destule capricii..)..dar pentru ea nu-mi pare rau sa cheltui banii..sincer nu,..mie de exemplu mi-am refuzat nu stiu ce pereche de cercei pentru ca s-asa am destule si am zis ca trebe' sa fiu un pic mai rationala dar ei i-am luat tot ce-i trebuie si-o sa-i iau in continuare..
and u know what? it feels really good!