Era neaparat necesar acest topic, dar aveam rezerve sa-l incep eu, pentru ca Restul e tacere m-a dezamagit destul de mult. Dar recurg la un artificiu si insailez un prim post din trei comentarii diferite: alex leo serban, gionloc si cu mine.
ALS
nu stiu cum va merge 'restu e tacere' al lui nae c
cva imi spune k va merge mai prost k 'filantropik' si k - desi m-as bucura enorm sa fie nominalizat la oscarurile straine - povestea propriu-zisa mi s pare prea complicata pt americani...
in plus (asta apropo d publicu autohton) nu e kiar ceea c am crezut - adik un film k o shampanie, bubbling with entertainment -, ci un film f trist, sumbru, aproape funebru (2 inmormintari si o ardere d vie in meniu!); cre k - dk va fi apreciat d masse - filmu lui nae va fi apreciat for the wrong reasons...
gionloc
eu nu is de acord cu als in ceea ce priveste 'restu e tacere'. filmul nu e deloc trist, sumbru.. are note tragice, vezi iesirea Aristitei in fata aparatului de filmat - insa rostul lor e de a scoate spectatorul din cursul comic al povestii, findca, pina la urma, comicul primeaza.
iar scenele tragice au magia inscrisa in gena.
e un comic aparent ieftin pentru contemporaneitate, uneori gagurile se apropie mult de cele din Stan si Bran ca factura - filmarile cu multi figuranti la Independenta Romaniei, de ex., alteori dialogurile pot parea un pic fortate - pina la urma inmormintarile sint doar prilej de birfa, scene din care pot reiesi caracterizari de situatie ale personajelor implicate in istoria de pe ecran... alteori, insa, scenele is pure farime a la Caragiale - generalii veniti sa conduca trupele in reconstituirea luptei, iar acolo ramine doar bucuria de a urmari ecranul.
scena arderii nu face decit sa inchege o realitate determinista, unde totul isi are o ras-plata... poate fi o moralizare subreda, insa, pentru mine, ea este motivata: 'Restul e tacere' e un film facut in zilele noastre, cu mijloacele actuale (de unde si somptuozitatea imaginii!
), insa alcatuirea, scenele aparent frinte, ne-legate, sint specifice unui cinema contemporan epocii despre care filmul vorbeste...
nu imi imaginez ca va prinde cu discursul despre cinema, dar poate ca va cistiga cu verva comica. insa, fiind un proiect realizat la granita dintre teatru (dialoguri, prestatii) si film (punerea in imagini), trebuie ca spectatorul sa intre rapid in conventiile povestii, altfel va pierde tot farmecul!
StefanDo
arata excelent, este jucat bine, chiar foarte bine, dar finalul iti strepezeste dintii (si ma refer la ultimul sfert de ora si nu la ultima scena), iar anumite replici sunt atat de sententioase, incat te intrebi unde a disparut amuzantul, entuziastul, ironicul Nae Caranfil din scenariile anterioare. Concluzia: mi se pare un film care trebuia facut demult, un subiect prea clocit si rasclocit, astfel incat si-a pierdut prospetimea. Inegal, incoerent si demonstrativ, Restul e tacere e genul de film care castiga premiile tehnice, dar este trecut cu vederea la premiile importante. Mare pacat!
