|
Ce-i drept, am reactionat la fel ca Ulianov (pare-mi-se cä am mentionat-o chiar si în cronicä - undeva, stiu c-am spus-o): foarte repede, m-am adaptat automat si nici n-am mai observat bâtâiala.
In schimb, pe la jumätatea anilor '70, un fel de protominimalism avant la lettre era foarte practicat în filmul american, cu precädere la Warner Bros. Imi aduc aminte clar douä filme importante în sensul ästa: "Alice Doesn't Live Here Anymore", de Scorsese, si "All the President's Men", de Pakula. Si-acuma, sä vezi poznä: înainte, CITISEM despre aceastä deliberatä filmare cu camera din mânä, färä steady si alte artificii, ca procedeu de accentuare a realismului, si-mi spusesem: "Mamäää, ce misto, bravo, destepti bäietii!" Si când cu filmele, m-am aruncat în vizionare ca la pomu' läudat. Nu zic, ambele au fost foarte bune, si rämân printre favoritele mele personale - DAR, de la un moment dat, îmi venea pentru ca sä hurlu: "Bä nene, da' mäcar reazimä camera aia de-un spätar de scaun, ceva, cä mä zäpäcesti de cap - si nu-i nevoie sä zdrumici asa imaginea când trei oameni iau cina la masä-n cadru fix si stau de vorbä!"
Q.E.D.
|