Tu esti o fire foarte emotiva de felul tau cred, si cred ca te-a consumat foarte tare pregatirea proiectiei si ce s-a intamplat dupa...Cred ca a fost destul de emotionant pentru toti sa vezi un om care practic a deschis usile cinematografiei romane spre Europa, in toate sensurile cuvantului, dar de asemenea o persoana care a fost impinsa intr-un colt de asa zisii lui colegi... Pentru mine a fost o viziune trista a unui om care acum cateva zile putea fi la aceasi masa in fata presei langa Scorsese, la Cannes...Si nu pentru o simpla evocare, ci in mod egal...Lui Liviu Ciulei nu i-au mai ramas decat amintirile, pe care ni le-a si impartasit duminica, vazand ca nu ardea nimeni de nerabdare sa ii puna vreo intrebare (lucru de inteles, cred ca eram cu totii timorati, cine ar fi indraznit sa faca o gafa in acel moment..). Cu pauze lungi, in ritmul pe care il mai permite acum varsta, ne-a descris peripetii de la filmari, cum era sa moara de doua ori, cate simboluri contine padurea, cat de proasta era copia.. si pentru o jumatate de ora a fost cu noi...Si s-a simtit poate chiar mai bine decat s-ar fi simtit la Cannes...