|
Tocmai de-aia mi se pare doar "neconvingätor" ca personaj/actor, nu "slab" de-a binelea.
E corect construit, dar nu aduce nimic nou, pe nici un plan. Mobilul säu e simplist: sä-si revendice femeia iubitä, si nimic mai mult. O.K. - si? Uite exemple de personaje similare, dar mult mai convingätoare: în "The Sting", amândoi farseurii (tot un fel de iluzionisti) sunt contradictorii, Paul Newman e un geniu al înscenärilor dar si cu cäderi în derizoriu, iar Robert Redford o face doar de-amoru' artei, banii nici nu-l prea intereseazä, si-i bea imediat (si programatic!). Sau, chiar în "The Prestige" (mult mai slab ca ästa, dar cu baze mai solide): ambitia concurentei între cei doi scamatori escaladeazä spre culmile dementei... moartea sotiei, în acele conditii tulburi, creeazä din start premise mai complexe, în planul constiintei, al culpabilitätii, al räzbunärii... descoperirea fratelui gemän, în final, aruncä o luminä cu totul nouä asupra personajului pe care-l crezuseräm tot timpul ca fiind "doar unul - când ei erau doi". (Desigur, filmul rateazä aproape ridicol, la nivelul realizärii, dar substanta personajelor era, ca punct de pornire, mult mai complexä.)
Si-apoi, cum spuneam - chiar si în privinta povestirii propriu-zise, Eisenheim rämâne un iluzionist banal si lipsit de imaginatie. E doar un excelent tehnician al prestidigitatiei si scamatoriei, dar nu are nici o sclipire de geniu. Numärul cu portocalul e complet previzibil (cum reiese din desenele alea räsfoite la sfârsit), se bazeazä doar pe mecanisme miniaturale si economice, bine escamotate... Asemenea si marea farsä a mortii Sophiei - o înscenare previzibilä... Si atunci, pe ce baze sä-si fi construit un personaj interesant? Cum îl vezi, asa-l si uiti.
|