de fapt, ce am spus eu in cele mai recente postari?
- ca toata tarasenia cu referendumul a fost o pierdere de vreme.
- ca basescu e un individ rudimentar, imbatat de putere (imaginati-va ce vis de glorie poate trai un plutonier daca ar avea sansa sa faca smotru si glume de neam prost nu cu o mana de oameni, ci cu 22 de milioane).
- ca basescu abia asteapta sa inceapa rafuielile personale cu adversarii
- ca mai bine ascult U2, acest lucru fiind mai util pentru suflet decat politica.
si ce mi se raspunde?
-
ca daca un anumit procent din populatia Romaniei are o alta parere decat mine, automat trebuie sa-mi pun semne de intrebare in privinta capacitatii mele de discernamant.
Spun deschis aici ca acest mod de a vedea lucrurile mi se pare unul de o prostie crasa. Incercand sa ma amuz (desi ce a spus bagheera nu e deloc amuzant), mi-am adus aminte de Oblio, baietelul cu cap tuguiat care traia intr-o lume de capete rotunde. Da, sunt Oblio care nu se supune dictaturii majoritatii, na!
- ca "n-oi fi oare vreun pesedist?". Genul ala de intrebare securisto-iscoditoare: "Da' cine esti dumneata, tovarase X-ulescu?"
si inca ceva...
mi-am incheiat postarile de ieri seara cu doua trimiteri spre cantecele celor de la U2 si o urare de noapte buna.
se pare ca total insuficient pentru a-mi demonstra caracterul pasnic....
in fine...