|
Sorry, John, nu am obiceiul a imparti filmele in bune si proaste, nici a spune ca-mi plac sau nu. M-am gandit ca poate e nevoie si de parerea mea. Daca nu... Amores perros mi-a parut o poveste (sau mai multe) tipic sud-americana. Placut la mine povestea, dramatismul accentuat pe alocuri si multe, multe secvente incarcate de simboluri (existente in film sau doar in mintea mea). M-au impresionat usile deschise, adica trecerile dintr-un plan in altul, dintr-o poveste in alta. Ce sa spun? Ocupa un loc intre filmele mele preferate. 21 Grams insa abunda in astfel de usi, fiecare cu semnificatie proprie. Nu ca m-as fi ratacit, dar unde-i mult si nu mai lasa loc la imaginatie... De altfel, nu ma omor dupa dramele casnice. Si daca Babel o fi tot una dintre ele si nu exista nici un accent pe un musulman banal si binevoitor care nu primeste banii? Ca eu acolo il vad. Oricum, trilogie cred eu ca e mult spus. Poate e doar stil.
Edit: a se vedea referire la naturalismul sud-american, nu a se crede ca m-am apucat sa redesenez harta politica a lumii.
__________________
nenorocitele astea de cuvinte care nu ajung niciodata...
|