[ria]

Macar Patapievici a avut decenta sa fie scurt. Eu m-am plictisit teribil la partea de discurs..iar filmul ala cu Charles....
Filmul mi-a placut..mi s-a parut ca da ff mult..poate prea mult, la un moment dat.
Iar imaginile, toate imaginile alea... cu toata ostentatia cu care sunt etalate... mi s-au parut absolut minunate. Frumos....culoare vesela, calda, jucausa si compozitia extraordinar echilibrata. Mi-au ramas in minte - nemtoaicele blonde din gradina hotelului, secventele cu oglinzile, toti sanii aia superbi de femeie, fulgii de perna plutind in celula, timbrele imprastiate in aer..imaginile cu preparatele culinare atat de dichisite...
Pe urma actorii...am avut senzatia ca mimica e specifica filmului mut..si totul e invaluit de pozitivism..de la inceputul filmului, din momentul in care apare Jan Dite pe usa inchisorii..cu mutrisoara aia si zambetul ala cald, usor stupid, mirat, copilaros..m-a facut sa ma cuibaresc in scaun de placere. O expresivitate a fizionamiei incredibila. M-a convins sa intru in joc.
La un moment dat subiectul mi s-a parut ca aluneca periculos de mult in zona La Vita e Bela...dar mi-am dat seama ca este parte din poveste si ca fiecare bucatica construieste puzzle-ul.
Prea multe cuvinte..filmul asta a fost ptr mine..ca o prajiturica..dulce, buna, plina de promisiuni, savuroasa, dichisita, ce sa mai ..minunata.
Si ultimul cuvant...mi-a ramas pe retina si imaginea lui Jiri Menzel..batranelul cu ochii aia albastri - sticlosi, cu privirea cautand nise sa dincolo de chipuri de oameni, cu urechea pe post de palnie - isi inclina urechea spre cei care-l interogau...ziaristi si alte personalitati care mai de care...ce descriau un cerc care-l impresura din ce in ce mai strans....Noroc cu frumoasa lui sotie spre final, cand obosit de atatea intrebari si pareri s-a ascuns la bratul si in spatele ei..parasind multimea infometata de raspunsuri.