|
illotempore2002: pai deja ti-am raspuns la intrebare (ce e drept, raspunsul e risipit in multe mesaje). o sa repet chestiile mai importante:
- nu mi-a placut ca personajul nostru aflat in cautarea mantuirii se duce in biserica si da nas in nas cu Iisus Hristos in persoana (fie el si sub forma unei viziuni). cum as fi facut eu nu conteaza si e complet irelevant pentru discutie. important e ca se putea face si altfel (vezi revelatia lui jules din pulp fiction, care vine sub forma unui eveniment cat se poate de ambiguu: tipul care a tras spre el l-a ratat din intamplare, sau fiindca a intervenit Dumnezeu?) repet, nu spun ca trebuia sa se intample la fel in bad lieutenant, am incercat doar sa dau un exemplu de "mantuire" care e ambigua tocmai fiindca nu stii daca "a fost sau n-a fost". in filmul lui ferrara, totul e liniar, nu prea mai e loc de dileme
- nu mi-a placut ca iertarea e acordata unor tipi despre care insusi locotenentul stie ca nu o merita (chiar el spune ca e posibil ca ei sa atace din nou). bineinteles, poti sa spui "poate tocmai de-aia i-a iertat tocmai pe ei", dar aici iesi din crestinism si intri in existentialism (acte gratuite etc), ceea ce contrazice tot ce construise ferrara pana atunci.
- nu mi-a placut ca unele chestii se repeta mecanic, de exemplu disperarea e redata prin urlete. nu ma deranjeaza ideea de urlet in sine, ci faptul ca se abuzeaza de ea (poate tocmai in incercarea de a face lucrurile cat mai accesibile - urla, deci e disperat, nu e loc de confuzii!)
cam asta ar fi. Sper ca m-am exprimat destul de clar, fiindca nu am de gand sa revin asupra chestiilor respective. le-am repetat de prea multe ori si cred ca am spus si-asa prea mult despre un film care nici macar nu m-a incantat. nu e un film prost, e doar mediocru, majoritatea motivelor sunt tratate mai bine in filmele lui scorsese (vezi taxi driver)... ce sa mai zic? hai sa spunem ca avem gusturi diferite si sa picam la pace, ca m-am plictisit.
|