|
Neanae,
1. Filmul despre asta este, despre prezenta/absenta divinitatii in vietile oamenilor alora (omenirii in general). Daca e sa imi scurtez dizertatia pe care as face_o acum, as zice ca de fapt, personajul principal in filmul asta e Dumnezeu. Evolutia locotenentului in film este strict legata de aceasta chestiune. Viata lui se va sfarsi din cauza/datorita unei optiuni anume legata de credintza lui religioasa: va alege sa ii ierte pe cei doi pungasi care le-au violat pe maicutze, desi datoria lui era sa ii aresteze. Isi asuma pierderea propriei vietii (precum Jesus, isnt it)?
2. In atari conditii, in care filmul este focusat pe o anumita problema existentialista, de o asemenea amploare, nu vad de ce sa fie discret, subtil, fin, ca sa nu mai spun ca nu e stilul lui Ferrara sa_si trateze subiectele, personajele etc intr_un mod apos, diluat. (daca tu te apuci sa faci un film despre relatia erotica dintre doi amanti, una dintre optiuni ar fi, nu_i asa, sa aratzi cum se desfasoara acea relatie erotica...nu vad de ce te-ar acuza cineva ca exagerezi cu erotismul si ca nu esti subtil) Avem intotdeauna situatii limita in filmele lui, personaje bolnave, medii de trai intolerante care imping comportamentele oamenilor dincolo de granita normalitatii. Daca simpla dragoste pentru o chinezoaica face ravagii in intreg cartierul, cum are sa fie un film despre Dumnezeul unui locotenent decent? Viziunea lui Ferrara asupra filmului este cu totul alta decat a lui Tarantino, si slava Domnului, nu e asa, ca ne dorim regizori si abordari cat mai diferite.
3. Sustin in continuare patetismul inerent aducerii in discutie a Divinitatii. Nu ai argument cand vorbesti despre Dumnezeu, nu poti fi logic, rational, intotdeauna exista riscul imens de a nu fi crezut si luat drept bigot etc. Dumnezeu risca sa fie crezut sau sa fie negat, iar un film despre Dumnezeu la fel.
|