Originally Posted by erectia eunucului:
Quote:
|
ennia-(26-04-2007 00:42)
Din Cotidianul de azi:
Din fericire , eu sunt o supravietuitoare ... din dorinta de a-mi depasi conditia sociala , extrem de modesta , si de a-mi valorifica potentialul cu care am fost inzestrata , am acceptat sa lucrez la o firma de top din domeniul telecomunicatiilor , departamentul economic ... dupa primele trei luni de munca crancena , am simtit ca totul incepe sa se invarte in jurul meu , cu viteza din ce in ce mai mare ... am crezut ca e doar socul adaptarii la noile conditii ... oricum lucrasem si inainte in conditii de stres maxim , dar in noua firma impactul a fost extrem de puternic ... aveam senzatia pe care o ai odata urcata intr-un carusel care se invarte cu viteza ametitoare din care nu te mai puteai da jos ... dupa trei ani eram deja epuizata ... nu mai stiam cum se schimba anotimpurile , peisajele imi pareau pictate ... simteam ca ma dezintegrez in spatiu , celula cu celula ... pierdusem contactul cu viata normala ... si in somn , cand ma trezeam , rezolvam tot probleme de serviciu ... in tot acel timp am solicitat sprijin, am incercat sa-i conving pe cei cu putere de decizie ca munca mea cerea un efort mult prea mare si depasea cadrul normal de 8-9 ore ... din pacate nu am gasit intelegere...
in cele din urma , am avut puterea de a spune NU si de a evada din acest lagar al muncii , dupa trei ani de viata furata de o munca fara nici o noima ...
inutil sa mai explic cat de grea a fost adaptarea la viata de dincolo de acest prizonierat al jobului ... aveam timp si nu mai stiam ce sa fac cu el ... daca doream sa fac ceva, orice , aveam senzatia stupida ca nu am destul timp ... au urmat remuscarile ... banii castigati fusesera doar o iluzie ... nesemnificativi raportati la orele de munca ... nu cred ca m-am vindecat complet , nu am reusit sa-mi gasesc un job pe masura conditiilor profesionale avute anterior , acum la aproape doi ani de la evadarea din infernul muncii ... dar, slava Domnului , sint pe cale de a ma vindeca de stresul muncii , desi sint constienta da faptul ca voi purta cu mine multa vreme sechele ale tristului experiment .... dar cel putin traiesc, nu am luat-o razna , ma bucur de lucrurile marunte din jurul meu si sper sa vina ziua cand voi gasi conditii de munca la standarde profesionale , dar cu un program normal de lucru ... deocamdata sint o supravietuitoare intoarsa dintr-un incredibil infern al muncii ...
|
|
Extraordinar! Adevar 100%!!!
PRO Basescu!!!