[gionloc]

in sunetul lin al cornului, in lumina soarelui asfintind rosietic peste nesfirsitul nisip...

the proposition
john hillcoat desfasurind un scenariu de nick cave

o interventie in clasicul western.
exista o ordine prestabilita in clasica naratiune filmica. ea este intrerupta de o fapta rea (crima, viol, inselaciune amoroasa, etc.). apoi desfasurarea filmica trebuie sa duca inspre o pedepsire a infaptuitorului raului, iar pedepsirea respectiva restabileste ordinea initiala (chiar daca la un alt nivel, findca deja am parcurs o spirala ireversibila). chiar daca in western are nevoie de mai multe nuantari (structura de mai sus vine pe o scehma care priveste viitorul unei comunitati - ca posibilitate a barbatului si femeii de a relationa amoros, dup ace intra intr-un conflict familial, dupa ce gasesc ori isi sadesc in cale numeroase bariere morale si sociale; ca siguranta a traiului privit prin intermediul mentierii in viata a turmei de vaci) reteta clasica generala sta in picioare si pentru western, gen unde
hoardele de indieni nu faceau decit sa amine dreptatea finala si, prin asta, sa creasca simtirea justitiara a spectatorului, dorinta sa de ordine... in westernul clasic binele si raul erau clar delimitate!

insa in istoria genului s-au produs mutatii: The Good, The Bad..., McCabe and Mrs Miller...

in acesta linie se inscrie The Proposition, linia regindirii genului western. a mutarii lui in alte scheme narative: polii clasici ai genului sint mutati, subminati, desfiintati chiar. fapta rea (un viol) nu o avem prezenta fizic in film. ea este un fapt diegetic doar prin spiritul pe care il mentine din prezenta sa in vorbele personajelor... si prin incercarea de a o repune in scena (fapta rea) la final, asupra altor personaje insa, moment curmat de catre unul dintre cei trei frati asupra si in jurul carora povestea se tese. avind in vedere ca 'bine' si 'rau' sint caracteristici ale ambelor parti, ca pe parcurs fiecare produce o anumita masura de rau, ordinea in final este una artificial-ramasa... o data fiindca fiecare personaj este mutilat (fizic, psihic) de incercarile prin care a trecut, apoi fiindca nu avem un raspuns clar in ceea ce priveste ultima intrebare adresata fratelui Charlie: Ce va urma sa faca?

dar avem un western... o alcatuire cronologica, un decor specific (desertul, conflictul intre civilizatori si civilizati), personaje
emblema (seful politiei, procurorul, prizonierul, rebelul), proportii mitice ('Voi civiliza acest þinut!' - este una dintre replicile cheie ale filmului)...
insa un western discutind forma clasica a genului.

iar eu gasesc pline de farmec aceste cautari -

- filmari halucinante, in accente psihedelice uneori, doze de muzica reprezentativa, tinind isonul astor filmari, intrepatrundere a cimpului sonor cu cel vizual (vezi intreruperea benzii sonore adaugite, sfirsitul intensitatii muzicale, ca intr-un fel de racord, pe imagini care inchideau un moment narativ: punerea glontului pe teava si armarea unei pusti, moartea unui personaj, etc.) si, in acelasi timp, respectarea profetica a unui destin: raul aduce cu sine rau, iar oricine, martor cu voie, va plati un rau pe care-l aproba implicit!

- genul clasic imbinat cu o tratare contemporana a motivelor morale (unniversale), intr-un stil ilustrativ intens cinematografic (dar intr-un ritm contrar unor asteptari western, un alt cod al genului fiind subminat), sustinut de o muzica bine calibrata, fac din filmul lui Cave/Hillcoat un adevarat eseu cinematiografic pe un gen dat.. o meditatie pe temeliile si formele westernului, insa nu intr-un spatiu american, ci intr-unul australian, nu in formele clasicului, ci in normele reveriei si ale glisarii (din gen).

in aceste sensuri, un film remarcabil!
in general, un film bun spre foarte bun!