[cat ballou]

imi pare rau ca nu mi-am dat peste deshte, cum am inteleptul reflex de obicei.

ca preambul, sper ca esti de acord ca istoricul si miticul nu sint sinonime, nici macar partiale. si ca nu exista mituri noi, ci doar reinterpretari. bon, daca trecem de etapa asta - basic din pedeveu intelectual dar atit de necesara - si ne legam strict de contextul scriiturii, Fric si Asterion nu se vor eroi sau anti-eroi, sint doar personaje. cu suisuri si coborisuri, plusuri si minusuri. Fric apartine unui univers quasi-ireverentios, quasi-romantic miraculos. Asterion - in cheia de decriptare ermetic anecdotica a lui Borges - ramine o victima inocenta a fatalitatii. nu poti sa nu empatizezi cu el, e personaj de tragedie antica pe-o intindere de citeva pagini. e mai presus de bine si de rau, aia e natura lui, n-are strop de perfidie, are o detasare si o maretie de personaj clasic, isi accepta destinul ca pe un dat, facindu-l pe Theseu sa para un pulifrici fara minte si spin de rotatie. cum poti sa-l compari cu Fric? e atit de insesizabila granita dintre sublim si grotesc?

ramine cum am stabilit, Fric e Balacamanul nostru, caci vorbim de o proza unde poeticul, scabrosul si burlescul isi dau mina. si te rog sa nu mai faci comparatii abracadabrante. daca ai citit in aceeasi saptamina Ghilgames si Voltaire, nu-i musai sa-i pui in aceeasi oala pe Enkidu cu Zadig. parerea mea...