[Pitbull]

Saizescu:
Practic, singurul lui film bun a fost "Balul de sâmbätä searä". Dar e o vorbä care spune: "orice regisor, oricât de slab, e în stare sä facä mäcar un singur film bun". Adevärul e cä dacä-ti descoperi vocatia (care, în cazul lui Saizescu, era cu atât mai comodä: comedia usoarä), e posibil ca, la un moment dat, cu o distributie bunä si o echipä rodatä, sä-ti iasä pasienta.
"Astä searä dansäm în familie" si "Secretul lui Bacchus" mai aveau unele sclipiri, dar care päleau sub platitudinile si banalitätile de ordin general, care-n plus mai erau si stângaci filmate... Iar restul filmelor lui... sorry!
In fine, cunoscându-l foarte bine personal (era profesor pe vremea studentiei mele, am lucrat la douä filme ale lui - "Santaj" si "...Bacchus"), pot confirma în cunostintä de cauzä: Saizescu nu avea creativitate, nici inteligentä; singurele lui calitäti erau un simt al umorului mediocru si rutinat, si o învätare mecanicä a câtorva elemente de bazä ale meseriei. Dacä judecati putin la rece, veti vedea cä e tocmai combinatia adecvatä pentru o carierä care aratä ca a lui: un film reusit, unele sclipiri, si-n rest, tristete...

Drägan si "B.D."-urile...
Chiar säptämânile trecute mä gândeam la "B.D."-uri, apropo de o anumitä situatie.
Aveam 10-13 ani si eram mare fan Toma Caragiu, Dem Rädulescu, Puiu Cälinescu... Ieseau "B.D."-urile, cu mare tamtam (tin minte ditamai afisul, pe colt la Leu, vizavi pe diagonalä de statuie; era acolo un panou publicitar al Româniafilm, mare cât o casä)... Asteptam cu înfrigurare sä le väd, se bätea lumea la coadä la bilete, la Patria... Ei bine, acum, dupä aproape patruzeci de ani, constientizez un fenomen interesant: de fapt, NU-MI PLACEAU! Credeam, numai, cä-mi pläceau, fiindcä la vârsta aia nu stiam nici sä analizez un film, nici sä-mi înteleg propria psihologie. Eram conditionat sä-mi placä, datoritä actorilor si reclamei, asa cä le priveam cu o bucurie superficialä, färä fond - undeva, în subconstient, plictisindu-mä de moarte si întrebându-mä: ce lipseste de-aici? Ce anume am asteptat, si nu gäsesc? Si-n final, rämânând cu o stare cam asa: "Da, mä asteptam la altceva... la mai mult... Da' nu-i nimic, tot a fost misto." (EXACT aceeasi stare pe care am avut-o la "Explozia" si "Cuibul salamandrelor", unde mä întrebam (de-acum, constient, cä mai crescusem): "Stai putin, dom'le! Dacä explodeazä chestia asta, e nenorocire! Si atunci, DE CE NU-MI PASA??? UNDE-I SUSPENSE-UL???"
(Nu-mi päsa, fiindcä Drägan era amorf, complet lipsit de har, si nu stia meseria nici cât sä "mimeze" calitätile unui film - ca Saizescu sau Nicolaescu. Dacä ei doi sunt agramati cinematografic, el era complet analfabet. ...A, da - si rector la I.A.T.C., la începutul studentiei mele, pânä l-a înlocuit Cotescu, Dumnezeu sä-l ierte.)
"B.D."-urile erau filme lesinate si sälcii, cu scenarii superficiale si false, complet neinteresante, regisate obosit dar prost. Singurul lor farmec îl fäceau actorii. Slavä Domnului, Tomitä, Puiu, Jean Constantin, Papaiani, chiar si Dem Rädulescu care atunci încä mai avea haz, aveau talentul si umorul lor. Numai la nivelul ästa functiona deliciul acestor filme - dar pentru asa ceva, nu era nevoie nici de scenariu, nici de Drägan, nici de Arrfilex! Aveam televizorul si varietätile de sâmbätä si duminicä!