Cinemagia Forum - View Single Post

pusy cat · 16 Apr 2007, 10:31

Salutare tuturor,

Am citit in mare parte parerile voastre si "m-am minunat" cand am vazut ca nu v-a placut acest film, dar, ma rog, fiecare cu parerea lui...

Vreau sa contribui si eu la acest subiect si sa va arat cat de mult mi-a placut ESOSM, insa cu detalii... poate ca prea multe detalii, sub forma unui articol scris de mine in 2005; acest articol a fost "comprimat" in urma efectuarii unui eseu cu acelasi nume pt cursul Postmodernism din anul IV, facultate de litere, specializarea: comunicare si rel pub - de aceea am fost atat de serioasa...:

CINEMA-ul “VIRUSAT

De-acum 30 de ani cinema-ul a fost “virusat” cu un nou curent de filme. Unii le-ar numi postmoderne (prin largirea sensului unui concept deja existent), altii surrealiste (privite ca aventura a imaginatiei). Aceste filme se deosebesc de alte genuri prin deconstructia preconceptelor noastre si/sau construirea altora pentru a da o noua viziune asupra realitatii curente. Se pare ca metoda de a descrie cel mai bine aceste filme este doar de a le cataloga “ciudate” pentru ca suntem introdusi intr-o lume total straina noua, percepand valorile & normele socio-culturale propuse de regizor dar adaptate realitatii din zilele noastre.

Va invit sa patrundem impreuna intr-o poveste de dragoste creata de scenaristul Charlie Kaufman si pusa in scena de regizorul Michel Gondry in filmul “Eternal Sunshine of the Spotless of Mind” – intr-o viziune absolut originala… postmoderna.

Postmodernismul poate fi privit ca un virus care distruge tot ce e conventional, facandu-si prezenta acolo unde nu te astepti si sub diverse forme. In detaliul sta postmodernismu’ dar il poti intelege si combate numai daca detii “soft-ul” impus de societatea in care traim.

Primul semn de instalare a acest virus apare in titlul acestui film prin faptul ca este greu de retinut, continuandu-si traseul in tema filmului: prin derularea inversa a relatiei dintre Joel (Jim Carrey) si Clementine (Kate Winslet) prin flashback-uri in timp ce amintirile relatiei lor sunt sterse din mintea lui Joel de catre echipa Lacuna (companie specializata in procesul de stergere a memoriei).

Urmatoare victima este subiectul filmului devenind intru totu’ ciudat si complicat – in pregeneric e prezentat in mod firesc inceputul unei relatii dintre Joel si Clementine pana la momentul dramatic al stergerii memoriei din mintea fetei.
La aflarea vestei, Joel este cuprins de ghearele deznadejdii, iar suferinta ii porunceste sa faca acelasi lucru. Cand Joel e supus procedeului de stergere a memoriei, povestea tumultuoasa de dragoste se deruleaza invers in fata ochilor nostri, fiind martorii unor amintiri tumultuoase si captivante. Aceste clipe sunt date uitarii pentru a face loc reaparitia clipelor pline de tandrete si optimism, ceea ce-l determina pe Joel sa se indragoseteasca din nou de Clementine, chiar daca stie ca nu mai poate sa ramana cu ea, incercand sa ascunda amintirile cu ea in amintirile cele mai umile ale copilariei.
Desi pare un mod neobisnuit de a spune o poveste de dragoste, scenaristul a dorit sa-i ofere mai mult realism.
Relatia de cuplu incepe cu momentele de plictis unul fata de celalalt la care ajung doi oameni de obicei si se termina cu cele de inceput in care se simteau foarte atrasi unul fata de celalalt, pentru ca atunci cand personajele isi reiau relatia, ele sa stie deja cum va evolua.

Filmul a fost realizat utilizand foarte putine tehnici speciale sau artificiale, fiind filmat intr-un still apropiat de cel al documentarului. S-au folosit efecte simple (create prin dispozitive si metode folosite la inceputul cinematografiei, neutilizand nici o metoda digitala), trucuri de filmare realizate cu ajutorul camerei, iluzii optice. Amintirile sunt construite din mici bucati, fragmente, impresii, scenele si personajele fiind combinate intr-o maniera impresionista. Disparitia fizica a amintirilor tangibile ale lui Joel a fost realizata la modul practic, adesea prin inlaturarea unor piese din décor.

Din dorinta ca totul sa para cat mai real si cat mai palpitant cu putinta, regizoul Michel Gondry a decis sa nu puna mare pret pe sediul firmei Lacuna care utiliza echipamentul de stergere a memorie (conceput dupa casca folosita ca dispozitiv de scanare a creierului pentru tumorile cerebrale dificil de depistat) – alt element postmodern - pentru a nu da impresia unui film SF.

Timpul este afectat prin fragmentarea lui in 2 axe temporale simultane: toate personajele secundare trec prin propriile lor povesti micute care se petrec toate intr-o singura noapte spre deosebire de povestea lui Joel si a Clementine care se deruleaza pe durata a 2 ani. Prima axa se indreapta spre viitor, iar cea de-a doua - spre trecut.

Scenariul, regia, mijloacele tehnice - montaj, variatia unghiurilor de filmare - si prestatia actorilor ne-au ajutat sa percepem valoarea atat a amintirilor pline de suferinta cat si a celor minunate dintr-o poveste de dragoste.

16 Apr 2007, 10:31	#78
pusy cat Novice Join Date: Nov 2004 Posts: 5	cinema virusat Salutare tuturor, Am citit in mare parte parerile voastre si "m-am minunat" cand am vazut ca nu v-a placut acest film, dar, ma rog, fiecare cu parerea lui... Vreau sa contribui si eu la acest subiect si sa va arat cat de mult mi-a placut ESOSM, insa cu detalii... poate ca prea multe detalii, sub forma unui articol scris de mine in 2005; acest articol a fost "comprimat" in urma efectuarii unui eseu cu acelasi nume pt cursul Postmodernism din anul IV, facultate de litere, specializarea: comunicare si rel pub - de aceea am fost atat de serioasa...: CINEMA-ul “VIRUSAT De-acum 30 de ani cinema-ul a fost “virusat” cu un nou curent de filme. Unii le-ar numi postmoderne (prin largirea sensului unui concept deja existent), altii surrealiste (privite ca aventura a imaginatiei). Aceste filme se deosebesc de alte genuri prin deconstructia preconceptelor noastre si/sau construirea altora pentru a da o noua viziune asupra realitatii curente. Se pare ca metoda de a descrie cel mai bine aceste filme este doar de a le cataloga “ciudate” pentru ca suntem introdusi intr-o lume total straina noua, percepand valorile & normele socio-culturale propuse de regizor dar adaptate realitatii din zilele noastre. Va invit sa patrundem impreuna intr-o poveste de dragoste creata de scenaristul Charlie Kaufman si pusa in scena de regizorul Michel Gondry in filmul “Eternal Sunshine of the Spotless of Mind” – intr-o viziune absolut originala… postmoderna. Postmodernismul poate fi privit ca un virus care distruge tot ce e conventional, facandu-si prezenta acolo unde nu te astepti si sub diverse forme. In detaliul sta postmodernismu’ dar il poti intelege si combate numai daca detii “soft-ul” impus de societatea in care traim. Primul semn de instalare a acest virus apare in titlul acestui film prin faptul ca este greu de retinut, continuandu-si traseul in tema filmului: prin derularea inversa a relatiei dintre Joel (Jim Carrey) si Clementine (Kate Winslet) prin flashback-uri in timp ce amintirile relatiei lor sunt sterse din mintea lui Joel de catre echipa Lacuna (companie specializata in procesul de stergere a memoriei). Urmatoare victima este subiectul filmului devenind intru totu’ ciudat si complicat – in pregeneric e prezentat in mod firesc inceputul unei relatii dintre Joel si Clementine pana la momentul dramatic al stergerii memoriei din mintea fetei. La aflarea vestei, Joel este cuprins de ghearele deznadejdii, iar suferinta ii porunceste sa faca acelasi lucru. Cand Joel e supus procedeului de stergere a memoriei, povestea tumultuoasa de dragoste se deruleaza invers in fata ochilor nostri, fiind martorii unor amintiri tumultuoase si captivante. Aceste clipe sunt date uitarii pentru a face loc reaparitia clipelor pline de tandrete si optimism, ceea ce-l determina pe Joel sa se indragoseteasca din nou de Clementine, chiar daca stie ca nu mai poate sa ramana cu ea, incercand sa ascunda amintirile cu ea in amintirile cele mai umile ale copilariei. Desi pare un mod neobisnuit de a spune o poveste de dragoste, scenaristul a dorit sa-i ofere mai mult realism. Relatia de cuplu incepe cu momentele de plictis unul fata de celalalt la care ajung doi oameni de obicei si se termina cu cele de inceput in care se simteau foarte atrasi unul fata de celalalt, pentru ca atunci cand personajele isi reiau relatia, ele sa stie deja cum va evolua. Filmul a fost realizat utilizand foarte putine tehnici speciale sau artificiale, fiind filmat intr-un still apropiat de cel al documentarului. S-au folosit efecte simple (create prin dispozitive si metode folosite la inceputul cinematografiei, neutilizand nici o metoda digitala), trucuri de filmare realizate cu ajutorul camerei, iluzii optice. Amintirile sunt construite din mici bucati, fragmente, impresii, scenele si personajele fiind combinate intr-o maniera impresionista. Disparitia fizica a amintirilor tangibile ale lui Joel a fost realizata la modul practic, adesea prin inlaturarea unor piese din décor. Din dorinta ca totul sa para cat mai real si cat mai palpitant cu putinta, regizoul Michel Gondry a decis sa nu puna mare pret pe sediul firmei Lacuna care utiliza echipamentul de stergere a memorie (conceput dupa casca folosita ca dispozitiv de scanare a creierului pentru tumorile cerebrale dificil de depistat) – alt element postmodern - pentru a nu da impresia unui film SF. Timpul este afectat prin fragmentarea lui in 2 axe temporale simultane: toate personajele secundare trec prin propriile lor povesti micute care se petrec toate intr-o singura noapte spre deosebire de povestea lui Joel si a Clementine care se deruleaza pe durata a 2 ani. Prima axa se indreapta spre viitor, iar cea de-a doua - spre trecut. Scenariul, regia, mijloacele tehnice - montaj, variatia unghiurilor de filmare - si prestatia actorilor ne-au ajutat sa percepem valoarea atat a amintirilor pline de suferinta cat si a celor minunate dintr-o poveste de dragoste.