|
Cine stie... Unii, da, posibil - e evident cä alde Virgil Calotescu, Cornel Todea, Elisabeta Bostan, Pantelie Tutuleasa, cei care puneau mult... d-äla de la oamenii normali se numeste "suflet", se implicau si la nivelul unei voluptäti perverse... Dar pentru majoritatea nu era decât un compromis - bägau capu-ntre umeri si-si anesteziau instanta moralä... Unii încercam sä ne refugiem în estetism si stilism (ce-i drept, în micul meu filmulet am introdus multe cadre frumoase, trenul prin väi ruginii, copiii la gârlä cu vaporasul teleghidat, vacile...). Alteori, plänuiam opere subversive, codificate (ca scenariul meu "Al treilea ochi", niciodatä intrat în productie, prin care visam - naiv, acum îmi dau seama - sä urmäresc drama subtilä a unui adolescent de treispe ani care din pionier devine utecist; totul frumos, festivist, pozitivist... si de fapt, complet fals, conotând dezumanizare, strivire, robotizare - un fel de "he loved Big Brother"). Si, evident, îl mai aveam si pe Daneliuc, care îsi crease statutul de "disident" - si, în "Croaziera", reusise chiar o parabolä anticomunistä si anticeausistä explicitä! Culmea - nu s-au prins, în schimb, le-a cäsunat pe un film cuminte si apolitic ca "Glissando".
|