[Pitbull]

E greu fara a prezenta aburi usori sau imaginea valurita sa sugerezi mirosul. Va provoc sa gasim modalitati de a filma un film despre olfactiv. Cine incepe?

Mhm, asa cum vorbeam noi asearä, dupä film... "Aburii usori" ar fi fost prea simplisti, �* la Tom si Jerry, dar o "imagine väluritä" (sä nu ne-audä Bufnilä, cä nu mai scäpäm de el!) cred cä ar fi pe drumul cel bun. Cum spuneam, mie cel mai mult mi-a pläcut solutia cu vârful degetului printre unsharff-uri. Poate cä, în fata unei asemenea provocäri, as fi marsat mai ales pe jocurile de sharff ca sä reconstitui vizual sugestiile olfactive... Dar e de gândit, e de gândit... Greu al naibii, într-adevär!

de ce atentia e concentrata pe ochi, la fel de mult ca pe nas?

Intr-adevär, sunt prea multe priviri. E drept cä, în câteva cadre, Grenouille închide ochii ca sä se orienteze strict olfactiv - dar, din päcate, efectul e cam ostentativ; ca si cum Tykwer ne-ar spune: "Uite, el vede cu nasul, nu cu ochii!"

personajul meu n-ar fi plans la final, pe esafod, de remuscare ci personajului meu i-ar fi curs sange din nas;

Foarte interesantä idee! Stai, s-o ducem mai departe...
Eventual, s-ar fi putut construi asa: în vreo douä-trei momente cheie ale filmului, Grenouille sä "plângä cu nasul", läcrimând din näri (desigur, lacrimi limpezi, nu muci scârbosi); pe lângä cä e normal, ar fi subliniat bine transferul vizual -> olfactiv în cazul lui. Iar în momentul esafodului, din nas putea sä-i curgä nu o lacrimä, ci sânge. Din nou, e logic: emotie intensä, capilar spart... Dar, dincolo de asta, cât de conotativ!
Apropo, în finalul filmului "Juggernaut" (aka "Teroare pe Britannic"), cu Richard Harris si David Hemmings, când politia gäseste în casa vinovatului detaliul incriminator, singura reactie a tipului e un fir de sânge prelingându-se dintr-o narä... De tensiune. Si acolo nu era vorba de miros!

@Preda Porter
Drägut - da' cum fäceai ca sä schimbi mii si mii de mirosuri, în toatä sala, pe parcursul a 147 de minute? E? Aici sä te väd!