|
anima
aplecandu-ti crestetul pe un umar pentru a-l uda
si a te sprijini de el, el aluneca
se rupe de corp, trecand prin pamant, ca o cartita
umarul ajunge in infern
iar capul tau pica si el in gol, udand flora
pierzandu-se ilustru printre dobitoci
fierband la zero grade celsius si rade
rade in timp ce plange ca a abandonat cauza.
si numar gradinile, unu, doi, trei, patru, cinci
si inca vreo sapte mii ce gazduiesc capete
rupte de corp, manjite de lacrimi
indobitocite de timp si spatiu
putrezind in urina zeitatii
fara suflet, fara ego
doar asa, sa fie
un crestet
undeva
acolo
mort
.
__________________
Nous sommes du Soleil. We love when we play.
|