Originally Posted by aayana:
Originally Posted by keepwalking:
|
Cred ca la inceput exista doar dorinta de a-ti vedea numele pe un generic si a vorbi lumea despre tine.
Dupa aceea intervine o anumita maturizare care te face mai responsabil cu actul creatiei.
|
Trecand peste faza cu "a-ti vedea numele intr-un generic" (oricum il poti vedea in mai multe locuri daca asta urmaresti) si faza cu "a vorbi lumea despre tine" (oricum vorbeste, cred ca in cazul asta vorbeste ce vrei tu sa auzi si numai de bine - asta daca are pentru ce) unii oameni chiar isi "sacrifica" o viata pentru o clauza/pasiune/idee/ideal.
(v. Alfred Kinsey, e chiar si filmul Kinsey, destul de convingator) |
Da, dar tare ma indoiesc ca sentimentul sacrificiului il ai la o varsta relativ tanara.
La inceput, totul e o imensa confuzie.
Viata sedimenteaza totul si aseaza lucrurile in locuri la care nu te asteptai.
Cum spunea cineva aici, daca n-ar exista ecoul gloriei, ma indoiesc ca cineva s-ar mai apuca de facut filme.
Cred ca suntem in cautarea unor profunzimi inexistente.
Foarte putini oameni de film sunt stapaniti de spirite marete.