Prima surpriza a festivalului: cinci scurtmetraje de absolvire semnate de Adrian Sarbu, Ovidiu Bose Pastina, Laurentiu Damian, Radu Nicoara si Nae Caranfil. Realizate intre 1978 si 1986, toate cele cinci filme se aseamana intr-un punct esential, care m-a facut sa ma intreb cine le-a ales. Ei bine, au fost alese tocmai datorita spiritului lor rebel, care ridica semnale de alarma intr-un mod extrem de subtil, numai bun ca sa pacaleasca atentia cenzorilor vremii. Cu toate acestea, nu in toate razvratirea duce la lucruri bune, ci in mai toate razvratitul trebuie sa-si inghita visul si sa se intoarca la o viata banala. Daca nu le-ati vazut, aveti grija: urmeaza spoiler-e
.
Invitatii trebuie onorati (Adrian Sarbu). Petrecere intr-o familie instarita. Ocazia? Intrarea la facultatea de medicina a fetei gazdelor. Oaspetii se strang, converseaza, felicita familia, asculta plictisitoarele povesti despre stramosii tatalui, barfesc, asteapta. Fata este in camera ei, nepasatoare la toata agitatia. Ceea ce nu stie nimeni este ca ea n-a intrat la facultate. Cand ii spune mamei, grija acesteia nu este viitorul fetei, ci succesul serii. Prin urmare fata se aseaza la masa musafirilor, acestia o felicita, conversatia continua. Conventiile sunt respectate, invitatii sunt onorati.
Arta apararii individuale (Ovidiu Bose Pastina). Un tanar, Romeo (Florin Calinescu, foarte... tanar) este oprit pe strada de un regizor, care-i spune ca este perfect pentru un rol in filmul pe care-l realizeaza. Este de ajuns ca Romeo sa inceapa sa viseze cu ochii deschisi, imaginandu-se mare vedeta de cinema, desi sotia lui (Magda Catone, la fel de foarte tanara) incearca, foarte practica, sa-i bage mintile in cap. Romeo se prezinta la filmare si afla ca rolul lui e minuscul: trebuie sa-i arda un pumn lui Florin Piersic. Strivit de noua situatie si de admiratia pe care o simte pentru celebrul actor, Romeo strica dubla dupa dubla pana cand isi ia inima in dinti si-l loveste pe Piersic de-i da sangele. Tanarul isi petrece urmatoarele minute cerandu-si scuze, aproape nebagat in seama de Piersic. Romeo se intoarce deziluzionat la banala sa existenta.
Cine-verite (Laurentiu Damian). O reportera de stiri vrea sa afle daca lumea este fericita. Se duce in internate, in sere, in piete si pune aceasta intrebare, alaturi de alte intrebari incomode, unor persoane mai degraba banale. Reintoarsa in redactie, reportera trebuie sa primeasca verdictul editoarei: invariabil, acesteia nu-i place nimic. Alte intrebari, alte raspunsuri, numere muzicale intercalate (genial „Patricia” cu aceeasi Magda Catone), intr-o incercare de a exprima inexprimabilul si de a fi neconformist intr-o lume atat de conforma.
Solo pentru sax (Radu Nicoara). Un tanar saxofonist (Claudiu Bleont) intra intr-un studio de inregistrari. Tehnicienii se joaca: inca n-a venit ora. Saxofonistul se asigura ca totule este in regula cu saxofonul, canta cateva note. Se strang instumentistii, apare si vedeta, o interpreta neexperimentata si deci extrem de emotionata. Orchestra o acompaniaza, ea greseste, se ia totul de la capat. Saxofonistul trebuie sa cante cate o nota, ici-colo. La un moment dat, se razvrateste si executa un solo, alaturi de pianist. In cadrul urmator, cei doi se indreapta spre iesirea scaldata in soare.
Frumos e in septembrie la Venetia (Nae Caranfil). O doamn` (Dorina Lazar) intre doua varste sta intr-un bar la Venetia. In paharul din fata, plin cu un lichid translucid, ii picura apa din tavan. In jur, oamenii vorbesc, se cearta, flirteaza. Doamna e trista, nu a gasit nimic de cumparat ca suvenir. Cand ii spune asta unui domn (despre care stim deja ca e pasionat de jocurile de noroc), el ii promite o solutie. Cei doi converseaza despre aici si acum, despre fericirea care e intotdeauna in alta parte. Filmul e evident cel mai subversiv dintre toate.
Dupa vizionare, au vorbit Radu Nicoara, Laurentiu Damian si Nae Caranfil si am aflat, de exemplu, cum Caranfil a trimis filmul la un festival fara sa stie nimeni din facultate, iar cele doua premii castigate au provocat scandal. La urmatorul festival, patzit deja, a trimis acelasi film, dar in cutia altuia, unul "aprobat" de conducerea scolii. Un amanunt uimitor, din seria "ce mica e lumea": Nae Caranfil a studiat muzica cu tatal lui Cristian Nemescu. Si, dupa ceva vreme, cu mama lui Andrei Toncu...