[bellhop]

... o meditatie despre conditia umanä - si, în ultimä instantä, formuleazä o întrebare: meritä? Iar cadrul final, în care Matt Damon, cu servieta, päläria si eternul säu trenci bej, se îndepärteazä pe culoarul plin de pachete si läzi al noii aripi C.I.A. unde va functiona de-acum încolo sectia lui (deducem cä tocmai s-a inaugurat sediul de la Langley), pare sä spunä: de ce n-ar merita? În fond, optiunea e a lor.

si care-i rezonu care reiese din faza respectiva pentru care merita "dezumanizarea", a primit cumva birou nou cu vedere spre Potomac, sau i-au indexat salariul o data cu inaugurarea noului sediu? :happy:

sau, daca idealul lui Wilson ar fi fost vreodata sa aiba un fiu super-brilliant si destept si frumos si bogat si realizat din toaate punctele de vedere si o casnicie model si o viata personala implinita, de ce n-a demisionat de mult sa petreaca time cu fiul si sa predea stiintele politice la GWU si sa-i puna pile lui fii-su..credea cumva ca poate implini pe amandoua, si serviciul si familia? are Wilson/Damon dubii, crize existentiale vreun moment in directia asta? nu mi se pare.

Chestia cu familia, blood ties, paarte din propria fiinta, inserata ca fals totem in film, ca ultima, cea mai de pret valoare personala la care trebuie sa renunte peersonajul, dar nu in sensul abandonarii, ci in sensul subsumarii ei valorii supreme - the greater good, natiunea; aparenta contradictie a valorii - si ca reminescenta a filmelor cu maafioti, care invoca mereu familia, si ca cerc social de prieteni/apropiati - actioneaza ca simboluri inversate. Filmul nu este despre familie si valori comune..ci despre patriotism si devotament pentru tara. Nu este despre obtiuni personale ci despre optiunea altora pentru alegerea personajului..;

Iar o data asumandu-si functia, Pastorul cel bun vegheaza mereu asupra oilor si este gata sa-si dea viata pentru oile sale, a tuturor oilor, dar cand o oaie se rataceste de turma nu ezita sa-si lase turma pentru a pleca in cautarea oii pierdute, de care pe urma se bucura mai mult decat de turma intreaga. Nu ca cel platit, simbriasul, cel in cautarea parvenirii sau a prestigiului, care da bir cu fugitii de cum vede lupul..;

(btw..ce cre'er idiotic a avut ideea acelei traduceri de titlu in romana, they missed the whole point )

astfel, cu riscul de a crea un personal breakdown, Pastorul cel bun i.e.
personajul principal nu numai ca nu se dezumanizeaza, ci devine super-umanizat, pentru ca isi risca cariera si turma deruland propria investigatie mergand pe firul santajist intins de Ulysses, recuperandu-si fiul, salvandu-l de la o casnicie compromisa si de eventuala acuzatie de tradare/riscul de a fi lichidat in circumstante neelucidate si totodata declinand oferta de tradare a lui Ulysses, ..."the damage has bene done, there's no need for you to hurt my son" suna nu ca o acceptare a infrangerii, ci demontand toata constructia adversarului.
nu mai este nevoie de sacrificarea pionilor pe masa de sah atata timp cat ultima piesa grea inaintea capturarii regelui nu cedeaza, fara de care victoria nu poate fi obtinuta, astfel ca ambele parti cad la remiza, and then ...good things happen to those who wait, iar binele se intoarce sub forma bancnotei de un dolar data la despartire adjunctului rus--"the Cardinal is back".