Dorm (Dek hor)

Nu sunt genul de spectator care se lasa usor impresionat de un film, dar atunci cand te astepti sa vezi un horror cu 80% sanse sa-l opresti dupa primele 10 minute si te alegi in schimb cu un film remarcabil, nu poti sa nu fii entuziasmat. O scoala bantuita e departe de a fi o tema originala, insa in Dorm e mai degraba un pretext pentru regizorul Songyos Sugmakanan de a crea o atmosfera unica.

Nou venit la internatul scolii, Ton se confrunta atat cu dificultatile integrarii cat si cu teama de a da peste una din fantomele care, conform povestirilor noilor sai colegilor, se gasesc din belsug in preajma. Intr-un mod interesant insa, filmul se metamorfozeaza intr-o vizune fantastica (la propriu si la figurat) asupra maturizarii si prieteniei. Sugmakanan creaza o lume la limita subconstientului, privita simultan prin ochii unui copil si prin prisma experientei. Daca povestea, altfel destul de reusita, ar fi fost la nivelul imaginilor si atmosferei, atunci as fi riscat sa zic ca Dorm e o capodopera. Chiar si asa, mi-a amintit ce simteam cand am devenit prima data interesat de filme asiatice de calitate - senzatia de imprevizibil, bucuria de a descoperi o lume intreaga de imagini si senzatii noi.