Tocmai am vizionat Labirintul lui Pan si mi s-a parut neasteptat de simplu si de frumos. Am asteptat mult sa il vad si in tot acest timp am creat diferite scenarii in mintea mea care de care mai complicate pe baza sinopsis-urilor citite, dar si a filmelor grandioase americane cu care ma intoxic zi de zi.
Cele mai interesante mi s-au parut cele trei probe, care pentru cativa dintre cunoscutii mei au fost destul de dezamagitoare. (probabil se obisnuisera cu deja celebrele probe la care isi supunea Jigsaw victimele, iar peste cartile lor de basme se asternuse de mult praful :lol: )
Prima, aparent cea mai simpla si mai neimportanta, in care fetita trebuie sa omoare broasca ce statea la radacina vechiului smochin impiedicandu-l sa infloreasca, va da si esenta filmului si anume: pentru putini sunt vizibile semnele fantasticului in viata de zi cu zi. Acesta idee este amintita de multe ori in film sub diferite forme, o data in conversatia cu Mercedes, cand si aceasta recunoaste ca obisnuia sa creada in magie si de doua ori cu mama ei care ii spune ca este prea mare pentru povesti. Tocmai din cauza acestei idei principale consider ca filmul nu ar trebui sa aiba limita de varsta in ciuda violentei existente in anumite pasaje. Si oricum majoritatea povestilor copilariei au partile lor negre, care in fond nu fac altceva decat sa aduca fata in fata notiunile de bine si rau.
A doua proba o asteptam cel mai mult probabil pentru ca m-a fascinat de cand am vazut primele imagini din film animalul fabulos de acolo atat de contrastant cu frumusetea locului si a mesei unde se gaseau fructele oprite. Acolo este dupa parerea mea un prim punct culminant al filmului, iar cea de-a doua proba se incheie cu moartea celor doua zane si cu piederea posibilitatii de a merge mai departe. Insa lucrurile nu raman asa o data cu moartea mamei echilibrul se reface moartea zanelor a fost rascumparata prin moartea mamei, iar fetita isi recastiga dreptul de a continua.
De data aceasta trebuie sa isi aduca fratele in labirint si sa i-l ofere faunului ca jertfa. Aici am vazut intrebarea lui Pitbull pe care mi-am pus-o si eu initial de ce tocmai jertfa fratelui este dovada suprema. Raspunsul e din nou unul pe care probabil doar naivitatea ar putea sa il ofere. Pentru ca majoritatea celor pusi intr-o astfel de situatie ar fi facut-o, pentru ca puterea si nemurirea sunt lucruri la care toti acced si poate cel mai important lucru amintit si de Pitbull pentru ca acest copil era sange cu ea dar tot o data avea o parte din raul absolut. Privit dintr-un punct naiv de vedere copilul acesta reprezinta cauza mortii mamei si automat o multiplicare a raului. Acest lucru a fost sugerat de mai multe ori pe parcursul filmului o data cand fetita spune ca nu vrea sa faca copii daca asta presupune acest act si alta data cand asista ascunsa sub pat la discutia doctor tata vitreg in care cel din urma spune ca daca trebuie sa se aleaga cine sa moara aceasta sa fie mama. Acestea fiind spuse decizia de a nu sacrifica copilul este una care innobileaza si care ii va conferi nemurirea, iar stergerea trecutului copilului prin neamintirea tatalui sau de-a lungul vietii sale il va purifica de semnul nefast sub care se nascuse.