[Pitbull]

povestea 'fantastica' e un fel de reciclare a unei Alice ce incearca sa-si gaseasca in underground resurse de supravietuire si de rezolvare a unor probleme ce apar 'realist', pt ca fiecare situatie 'reala' isi are corespondentul in 'fantast'.

Exact la asta m-am referit si eu, când am spus cä între cele douä planuri e o relatie de tip sincronic. Termenul de "îngemänar", pe care i l-am atribuit mamei/Reginei, provine din "Talismanul" de Stephen King si Peter Straub (în original: "twinner"), unde functiona acelasi principiu (culmea: si acolo Regina din Teritorii era îngemänara mamei de pe Pämânt, si acolo viata ei era în pericol - având, însä, cancer). E un tipar fantasy care mie-mi place la nebunie, l-am si preluat si dezvoltat într-o serie de proze.

faza cand mama era grav bolnava si medicul nu reusea s-o stabilizeze o determina pe fetita sa inventeze un fel de planta minune, sub forma unui nou-nascut hranit cu sange si lapte, ce va permite o ameliorare a sanatatii, iar cand mama arunca planta in foc si isi exprima necredinta in simbolul vindecator se produce imediat recaderea bolii. deci, nu de 'concretete' duce lipsa acest film...

Din nou, este tocmai lucrul la care m-am referit si eu: o concretete atât de bine construitä, armonioasä si biunivocä, a corespondentei dintre fantastic si real, pe tot parcursul desfäsurärii actiunii; as fi dorit-o si la sorgintea povestii. Sugestia existä, în douä elemente: räzboiul si efectele lui traumatizante asupra copilului (cum bine ai spus), si toate cärtile citite de Ofélia. Cu încä unul, "baza" s-ar fi completat în triunghi, fäcând-o perfect stabilä (doar stim cä orice fundament solid e determinat de minimum trei puncte). De-asta am si spus cä palatul domnesc are temelie de conac boieresc - nu de casä negstoreascä sau bordei täränesc; atunci s-ar fi därâmat.

eu as reprosa exprimarea celor cele doua planuri, fantast si real, ce sunt duse la extrem. realul este f violent organic, sadic si inuman, iar fantasticul e populat de figuri hidoase, dar inocente ce provoaca intamplari decupate din cartile de basm.

Intr-adevär, sunt duse foarte departe. Iti înteleg reticenta fatä de acest nivel (presupun cä e doar de naturä esteticä, de vreme ce, ca medic, esti mai deprins cu visceralitätile). Mie, unul, nu-mi displace - cu conditia sä aibä justificare. Si as zice cä la del Torro o are - apropo si de cruzimile realului, si de garguii grotesc-inocenti ai fabulosului.