|
Da, aparatul äla e bun într-adevär, recomandabil din toate punctele de vedere.
Oricum, Stefane, situatia ta e tipicä pentru oamenii cu "fricä de câini". Sigur, e o stare peste care e greu sä treci, dar de obicei solutia e sä-ti vezi de drum si sä-i ignori, oricât te-ar härtui. Eventual, chiar sä vorbesti cu ei în timpul äla - ferm, sever, dar nu provocator. Si sä-i privesti drept în ochi, fix - asta, de regulä, îi intimideazä total; vechea tacticä a sarpelui.
Evident, lucrurile se schimbä în cazul câinilor de pazä; ästia-s conditionati mult mai agresiv, si atacä oricum, dacä le încalci teritoriul. (Atentie! In mintea lor, teritoriul poate fi mult mai larg decât perimetrul delimitat al proprietätii, deci prudentä maximä! Asemenea, cercul stabilit de ei în jurul stäpânului.) Din fericire, maidanezii sunt slabi, zgomotosi si lasi, asa cä devin usor de rezolvat. (Toate muscäturile pe care le-am luat la viata mea au fost din ignorarea acestor reguli; iar de haita din parc am scäpat tocmai pentru cä am tinut seamä de reguli si le-am aplicat cât de mult mi-a permis situatia.)
|