[Gloria]

Pitbull, ca intotdeauna, ma intimidezi; ce am observat si eu in La vie en rose este, da, expresivitatea teatrala a lui Marion Cotillard; teatrala nu in sens negativ, bineinteles, ci in sens: "de teatru"; joaca in fata camerei, ca pe scena. Nu banuiam -dupa A good year -ca Madame Cotillard ar putea sa dea asa un rol. O asociez ca expresivitate cu Giulietta Masina; camera urmareste indeaproape chipul personajului; un film emotionant constuit din close up-uri; Olivier Dahan, regizorul a jucat toate cartile pe interpretarea actritei. Cliseistic mi s-a parut finalul, incheiat apoteotic cu Non, Je ne regrette rien.