Originally Posted by Mala Portugal:
|
Sofia Coppola a reusit cel mai misto lucru pe care putea sa-l faca pentru un film cu numele "Marie Antoinette" - sa nu-l transforme intr-un film istoric.
|
ahaaa!
in acest sens, gionloc scria despre MA:
''[...]
Dacã ar trebui sã privim domeniile artei în termenii realismului formelor de expresie, am spune cã cinematografia este cea mai apropiatã de realitate fiindcã (în raport cu textul ºtiinþific sau cu literatura
[...]) arta filmicã este cea care izbuteºte în cel mai înalt grad sã reproducã atmosfera sonorã, miºcarea ºi durata unei anumite întîmplãri. Însã vremurile, într-adevãr optimiste, în care un teoretician precum André Bazin susþinea faptul cã mijloacele cinematografice sînt obiective în reproducere ºi cã în film imaginea unui obiect este exact acel obiect, s-au stins; întocmai precum zilele în care progresul tehnologic era privit de criticii ºi teoreticienii cinematografiei ca aducînd un plus de realitate, un plus în înregistrarea-întocmai-a-realitãþii, unde filmul nu este nici mãcar o repetare-a-realitãþii, ci însãºi realitatea. Cãci dacã ar fi sã privim filmul Sofiei Coppola prin raportare la realitate... el nu ar avea multe ºanse de a primi nota de trecere. Dacã l-am privi în cheie istoricã, în limitele corespondenþei cu realitatea acelor timpuri... filmul nu ar aduce nimic însemnat. Sofia Coppola se desparte de concepþia luministã a genului filmic (istoric, biografic) pentru a îmbrãca istoria în notele prezentului (ca note muzicale, am putea spune afiºînd un zîmbet complice). Astfel cã lecþia de istorie devine o lecþie de film.
[...]''
sint sigur ca sinteti de acord cu mine, cel putin in zonele [...]
