Nu prea inteleg prima intrebare -- cum "cat va dura"? A inceput si va atinge un varf, daca vrei, peste cinci ani... Dar pronosticuri exacte in privinta asta sunt prea dificil de dat. Dupa care va fi... inca o cinematografie normala a lumii -- mai sprintara decat multe din Europa, totusi, pentru ca, spre deosebire de francezi, de pilda, nu avem prea multa jena in a adopta "what works", si nu avem nici "traditii" de care sa tinem cu dintii -- am avut doar elefanti.
Un singur pericol intrevad, si aici intram in a doua parte a intrebarii tale: acela al impunerii unei noi generatii de "elefanti". Deci, nu cumva ca "noul val" sa inceapa cu figuri maxime, sa pretinda ca i se cuvine totul si sa intre efectiv la inlocuirea valului taraitor de trista amintire, in detrimentul celor care tot vin si vin din urma. Asta trebuie sa impiedicam, si un prim pas ar fi sa avem grija de "constitutie" -- de felul cum se impart banii statului, deocamdata un motor urias pentru cinema-ul romanesc. Deci, sa nu se intre peste rand, sa nu se dea fonduri doar pe baza de CV, sa nu ne trezim din nou cu vreun Pintilie care filmeaza ce vrea, chiar la o varsta mai frageda. Sau -- cu atat mai mult cu cat ar incepe mai devreme!
Deci, regulile pot fi revazute, daca se considera ca ele nu sunt suficient de bune, dar a se pastra legea si a se mentine generoasa pentru toti.
In rest, critica sa isi faca datoria, si daca se poate cu mai mult zgomot, nu asa, viori discrete, si mai ales sa nu devina instrument de PR! Nu urasc nimic mai mult decat un critic "vandut" -- pe prietenie si ochi frumosi, nu altceva... Clicile care impaienjenesc ochiul profesionist si il transforma pe critic in PR hack vor exista insa mereu, si au existat dintotdeauna. Ba nu, mint, de cand s-a descoperit puterea presei scrise si a brandului artistic manarit prin ea. Deocamdata il suspectez pe Apollinaire ca ar fi inceput trendu' cu pricina, dar nu bag mana in foc, mai studiez.
Si multe altele, of course... Mai spune si tu.
