[marx]

Si niciodata, absolut niciodata nu voi fi intr-o relatie neutra cu un film. Pentru mine, neutru inseamna indiferent, detasat. Vreau ca filmul sa ma usture, sa-mi comunice, sa vorbeasca cu mine, nu doar sa mi se infatiseze plat si egal, de parca as privi un pahar Berzelius. Un film bun tocmai asta face: ma captiveaza, deci ma smulge din indiferenta, si, daca este cu adevarat bun, ma schimba interior si ma reconstruieste. Filmul nu e o problema de matematica, pe care o rezolvi sau nu, la care dai solutia corecta sau nu.

un film "comunica" cu spectatorul. de fapt, asta face orice arta cu privitorul sau. ofera un "ceva" stiut doar de autor care incearca sau nu sa-l patenteze cu secretele sale sau cu "secrete" universal desconspirate (clisee, stereotipuri, sabloane).
si un pahar Berzelius poate oferi un spectacol atunci cand este expus intr-un context seducator. trebuie doar sa nu stai sub clopotul rigid al refuzului ca un pahar berzelius e doar un pahar de sticla ce duhneste a specialitati kimice.