[Pitbull]

Un exercitiu târziu - "Rocky Balboa"
Nu conteazä, Sly boxeazä!

Sä fim cinstiti. Nu-i räu.
Da' nici nemaipomenit de bine. Nu e... Nicicum.
Poate cä aspectul cel mai relevant e frapantul paralelism cu însusi subiectul si personajul: niciodatä, parcä, n-a fost Sly Stallone mai Rocky ca acum - cu o exceptie...
Asadar, Sly nu-i un bou. Acum treizeci de ani, a scris un scenariu superb, si a jucat un rol superb, într-un film care-a luat un Oscar superb - si, întâmplätor, a mai conjuncturat ceva, nu stiu cât de superb: a prilejuit debutul partial (printr-un fragmentel de cronicä, la pagina "Spectatori, nu fiti numai spectatori" a lui Cosasu, din revista "Cinema", al unui licean care pe-atunci încä n-avea pitbull si nici nu era Pitbull). Scenariul lui "Rocky" avea o structurä excelentä, rotundä, echilibratä, vorbea despre realitätile unei lumi aflate la periferia American Dream-ului, despre necazurile unor oameni cumsecade si simpli, despre o poveste de dragoste ciudatä si frumoasä, despre evolutia unui recuperator prea bun la suflet ca sä rupä degetele victimelor, si pe care destinul îl punea la încercare si-i räsplätea vointa si integritatea printr-un meci fantastic care-l scotea campion mondial la categoria grea. Din toate punctele de vedere, era ceea ce se cheamä un film foarte bun.
Sase ani mai târziu, se ajunsese deja la seria... patruzeci si ceva - cel putin în parodia "Airplane II, The Sequel" a lui Ken Finkelman, unde apärea si un afis cu un Rocky bätrân si cu barbä albä de patriarh. În realitate, se fäcuserä numai patru filme Rocky, toate marcate de inevitabila degenerescentä a bolii sechelelor - desi, ce-i drept, la un nivel oarecum acceptabil. În 1990, Sly a recidivat si-a trântit si-un "Rocky V" - dupä care pärea sä se fi potolit, în sfârsit. Si potolit a rämas, pânä acum când, ce sä vezi... iacätä-l si pe "Rocky Balboa", aka VI, la treizeci de ani distantä de primul!
Va sä zicä, în film au trecut treizeci de ani, iar bätrânul Rocky, printr-un concurs de împrejuräri, boxeazä iar.
Va sä zicä, în realitate au trecut tot atâta, iar bätrânul Sly Stallone îl filmeazä iar pe Rocky, cä de, tot s-a ajuns la o adeväratä manie a remake-urilor, retake-urilor, remix-urilor si sechelelor târzii, la Hollywood.
Scenariul urmeazä aceeasi schemä bätutä-n cuie: tot filmul, chestii de viatä, în paralel cu elementele ascendente care duc spre meci. Prin ritmema a IV-a, antrenamentele, cu inevitabilele secvente ale fugii pe scäri si abatorului. În final, meciul - unu' si bun.
Luatä strict de sine stätätor, formula e aplicatä corect. Existä chiar si sclipiri, sub aspectul acestor rapeluri la trecut - de exemplu: abatorul apare, dar numai pentru a ne aräta cum... Paulie e pensionat, iar Rocky nu se va mai putea antrena acolo! Jumätätile se carcasä se leagänä la un moment dat în cadru, färä sä mai încaseze pumnii lui Stallone (sau gloantele lui Paraipan din "Revansa"). Sau, inspirat si-n ton cu vremea, meciul de box simulat pe computer, care va declansa goana spre the real thing.
Dincolo de abilitatea constructiei, însä, scenariul începe sä-si punä probleme pe care e incapabil sä le rezolve. Bunäoarä, Adrian - credincioasa doamnä Rocky, care acum mai e prezentä doar ca piaträ funerarä, dupä ce-a murit de cancer cu trei ani în urmä, iar singurätata si frustrarea s-au materializat printr-un fel de "fiarä" în sufletul lui Rocky. Sau fiul, Robert (Milo Ventimiglia), semi-însträinat de tatä fiindcä nu mai suportä sä fie pentru toatä lumea "fiul lui Rocky". Sau Marie (Geraldine Hughes), conturându-se ca o posibilä nouä partenerä, în amintirea momentului de demult când era o adolescentä cäreia Rocky i-a fäcut putinticä moralä. Simplitatea solutiilor adoptate, atât ca dramaturgie cât si în constructia personajelor, gliseazä în simplism si schematism - si, din päcate, dezastrul dä în clocot tocmai în punctul culminant: marele meci.
De la bun început, personajul antagonistului, Mason "The Line" Dixon (Antonio Tarver), fusese demarat interesant (un campion mondial dispretuit în plan moral pentru cä n-a avut decât adversari slabi pe care-i toca märunt) si rezolvat prost (liniar, banal, färä nici cea mai micä virtute actoriceascä sau mäcar fizionomicä - în fond, îl joacä un pugilist convertit la actorie abia în 2004). Disperat sä-i refacä imaginea, managerul säu, L. C. Luco (A. J. Benza), vede "partida pe computer" si-i vine ideea unui meci-show cu un oponent realmente valoros, dar si depäsit fizic (ca sä mai facä si o micä demonstratie de compasiune). Deja, motivatiile încep sä scârtâie ostentativ.
Pe partea lui, Rocky ajunge sä accepte provocarea mai mult ca sä scape de "fiara" mortii lui Adrian, si "ca sä-si dovedeascä siesi cä poate" - din nou, schematism cât încape, da' nu-i nimic, la americani merge.
Acelasi schematism poartä stindardul în continuare de-a lungul antrenamentului si - vai! - pe tot parcursul meciului. În primul rând, partida de box din final rämâne completä lipsitä de substantä. Dincolo de initializarea sa relativ corectä, mecanismul dramaturgic merge în gol. Miza s-ar fi vrut a sta în diferenta de atitudine, care sä contracareze inechitatea fizicä - un fel de iepurele si broasca testoasä: Mason e atât de tehnic si plin de el, încât o situatie ineditä îl dezorienteazä, iar Rocky, hai sä zicem, are "întelepciune si vointä" - aiurea! Filmul nu reuseste sä dezvolte aceste contexte psihologice mai presus de simpla propunere, asa cä meciul rämâne si neinteresant, si neverosimil.
Mai räu, pânä si ca regie e ratat. E evident cä aici transpare cel mai flagrant fatalul paralelism de care vorbeam la început: regisorul Stallone e la fel de obosit ca boxerul Balboa. N-a îmbätrânit energic - ca de pildä Altman, Dumnezeu sä-l ierte. Întâlnirea pe ring nu mai are nimic din încrâncenarea celor de odinioarä - nici mäcar ca stil. E filmatä si montatä la fel de lesinat ca peliculele lui Sergiu Nicolaescu de la aceeasi "Revansa"-ncoace (sau, hai sä zicem, "Ringul", ca sä fim on-topic). Incomparabil mai dinamic si mai antrenant erau gândite trucurile de televiziune cu casetäri si suprapuneri care ajung sä invadeze si ecranul propriu-zis. Sau micile momente de viatä de pe parcurs - ca monoloagele logoreic-butucänoase ale lui Rocky, mai ales în fata comisiei medicale, sau scaunul de la mormântul lui Adrian, depozitat în pom, sau casa arsä lipitä de cea a Mariei (elegant accent de realism discret), sau adoptarea maidanezului urât si sufletist ca orice maidanez, pe care fiul Mariei, Steps (James Francis Kelly III) îl boteazä spontan Punchy.
Dar, în fond, ce conteazä? Rocky boxeazä, Sly filmeazä. Dacä lui Silvester Stallone i s-a fäcut dor de eroul lui de-acum o treime de veac, ce treabä avem noi? În plus, mai sunt si fanii la mijloc - teenagerimea anilor saptezeci, acum plutindä spre bunicutificare lacrimogenä. La urma urmei, pe Rocky nu l-a interesat decât sä reziste în ring cinspe runde, în picioare - si a reusit, chiar dacä Mason Dixon l-a ras la... difrentä de un punct (eteee...)! Exact acelasi lucru l-a fäcut si Sly, cu acest episod sase.
Cine n-are bätrâni... sä scrie scenariul câte unei sechele a sasea - sau chiar a saptea, cum propunea un glumet pe Internet: "Rocky VII: Adrian's Revenge"!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
15 februarie, 2007, h. 22:30-23:50
Bucuresti, România