Originally Posted by StefanDo:
|
Spunea cineva in timpul discutiilor de dupa vizionare ca oamenii aia pur si simplu "traiesc". Ei bine, si eu traiesc si n-am vazut niciun film despre viata mea, iar nastere, nunta si inmormantare exista in viata oricarui indian, deci...
|
e o greseala sa incerci sa te identifici cu povestea unui film sau cu vreun personaj apartenent povestii, pt ca acel film nu e facut cu dedicatie pt tine si nici nu se vrea universal. un film e un teritoriu la care poti sa aderi si impotriva principiilor tale daca ai facut un pact analitic. adica, nu te intereseaza ritmul, dar vrei sa vezi firul povestii; nu te intereseaza simbolistica, dar vrei sa vezi trairile unui personaj sau invers.... tu, ca privitor, esti intr-o relatie neutra cu un film: il lasi sa-ti arate ce poate, fara sa ai pretentii, si apoi (de)clasifici criteriile analitice.
Quote:
Cu toate acestea, imagini frumoase, copilarie prezentata luminos si inocent, o batrana (probabil cel mai interesant si miscator personaj, in comparatie cu Apu, pustiul, un copilas destul de anost, probabil lucrurile se schimba in celelalte doua parti ale trilogiei lui Ray) al carei du-te-vino (de aici titlul?) anunta atat destinul ei cat si pe cel al familiei, multa natura, multe animale, un tren si stalpi de electricitate. A, si-un sarpe la sfarsit...  Cam asta a fost pentru mine "Pather Panchali"... |
Pather Panchali e un film f bun pt ca stie sa expuna o drama fara sa fie dramatic, in sensul lamentabil al cuvantului; are multa inocenta si poezie ce-l face asimilabil kiar daca mitologia brahmana iti e necunoscuta.