|
Päi, din mai multe motive... Ar veni cam asa...
Intrinsec, calitatea subiectului n-are obligatoriu legäturä cu lungimea comentariului. Un lucru poate fi "prost în sens simplu sau complex" - si bun, asijderea... De obicei, un film cu atât mai mult tinde sä fie (când e prost), "prost la modu' complex", pur si simplu fiindcä filmul e un produs artistic complex, nu un haiku.
Pe urmä, din respect (chiar dacä pare paradoxal). Pânä si la "Azucena" sau "15" s-a muncit mult... Pânä si-n tärtäcuta seacä a lui Nichitus s-au zdrumicat niste chestii, la fiecare film al ei... Si-au mai fost si alti oameni pe-acolo... Oricât de lamentabil au esuat, meritä mäcar ca asta sä se spunä cu argumente.
Si e necesar si-n general. O cronicä e si o scoalä, înveti din ea sä faci film (sigur, partea teoreticä, nu praxa), sa mäcar sä-l vezi, sä-l analizezi, sä-l întelegi. Iar din "asa nu" se pot înväta multe - adesea mai multe ca din "asa da"!
Si-mi si place sä analizez la bani märunti. De cele mai multe ori, mecanismele esecurilor sunt foarte interesant de demontat si studiat. Iar dimensiunea asta a cronicilor mele s-a autoselectat, n-am calculat-o eu anume. Pur si simplu, pe lungimea asta se asazä cam tot ce am de spus semnificativ despre un film - färä s-o dau în "studiu" propriu-zis.
Cam astea ar fi.
|