[Pitbull]

Mda... Greu de dat un räspuns precis... Sä încerc sä punctez mäcar unele aspecte:
- Majoritatea îsi vedeau si revedeau filmele la maximum (de la simplele proiectii de lucru, intermediare, prelucräri de sunet, montaj, etc., pân la nenumäratele vizionäri din final); ceea ce, în fond, era firesc; nu-mi amintesc de nici unul care, dupä încheierea filmärilor, sä se piardä-n ceatä, läsându-i pe ceilalti (monteusä, inginer de sunet, secund, etc.), sä-i termine filmul. Totusi, unii, ca Nicolaescu, puneau mai rar mâna în perioada asta - mai mult supervizau periodic.
- In principiu, toti erau convinsi cä filmele lor sunt undeva între "ästa, da, cinema!" si "capodopere". Nu-mi amintesc de nici unul suficient de lucid ca sä fie constient cä filmul lui e mäcar mediocru, dacä nu un cäcat cu mot.
- Cornea era unul dintre cei mai aroganti, care se considerau "foarte distinsi". Serban Marinescu era si el arogant, dar combinat cu "bäiat bun" - el îsi declara propriile filme "muvi american".
- Despre ei, pärerile erau omogene; marea majoritatea a lucrätorilor din cinematografie erau constienti cä totul nu era decât o frectie generalä (dar nu comentau, cä de-acolo-si luau salariul). In echipe, chiuleau pe furis cât puteau. Cel mai mult îi päcäleau pe regisorii veniti din teatru (Horea Popescu, Tudor Märäscu, Visarion Alexa).
- Aproape în unanimitate, criticii discutau filmele ca si cum ar fi fost "serioase". Cazuri de cronici care sä desfiinteze erau rarissime. Cele mai comice erau analizele profunde si meticuloase despre främântärile de constiintä ale inginerilor care aveau de rezolvat câte o problemä de productie astfel încât sä nu-si însträineze colectivul.
- "Cool" erau considerati Pita, Veroiu, Daneliuc (desi de frica ästuia din urmä tremura toatä lumea, cä stiau cä era nebun; când aflau c-au fost dati la echipa lui, sä te tii înjuräturi!) Si de Nicolaescu fugeau multi. Artistic, steaua îi apusese deja, si se stia, dar nu râdeau de el asa ca acum. Mai degrabä un fel de "nu mai e ce-a fost..." si doar atât.
Mai erau foarte agreati (pe toate planurile) fostii operatori deveniti regisori: Nicu Stan, Nicolae Märgineanu (Cornea nu).
- Foarte simpatizati de lucrätori erau Manole Marcus, Tudor Märäscu, Virgil Calotescu, Andrei Blaier, si altii ca ei - filme mediocre sau proaste de-a dreptul, dar atmosferä civilizatä în echipä.
Ar mai fi multe de spus - dar, în linii mari, cam asta era.