[Eisuke]

Am avut ocazia sa vad filmul Ruxandrei Zenide la avanpremiera. Dar istoria filmului a inceput pentru mine inca mai devreme de a ma aseza in sala. Primul lucru care m-a frapat a fost titlul. A trebuit sa mi se repede de mai multe ori ca sa inteleg ca numele unei fete simple din Delta poate fi Ryna. Am inceput sa ma gandesc ca ar putea fi o alta productie facuta pentru piata de afara. Sunt destule filme romanesti produse in ultimii ani care nu au avut un public romanesc ca tinta, mai bine zis, au exclus romanii din target. Inteleg asta dintr-o perspectiva - filmele romanesti nu se vand in Romania, oricat de bune ar fi ele... 20,000 de spectatori este un succes greu de reprodus, in vreme ce un festival de film european poate aduce unui film romanesc cateva mii de spectatori la o singura proiectie. -1 pentru Romania inca din titlu. Sa mergem mai departe.

Ruxandra Zenide este o tanara regizoare care a avut ocazia sa ii prezinte lui Catalin Mitulescu un scenariu la care a lucrat impreuna cu Marek Epstein (o mare necunoscuta pentru mine dar un colaborator al regizoarei si in proiecte anterioare). Lui Mitulescu i-a placut scenariul si asa s-a nascut Ryna, spune povestea oficiala. Despre implicarea lui Mitulescu in regia filmului care arata suspect de mitulescian nu se stie sau nu se spune nimic. Ne imaginam ca nu a existat aceasta implicare, indiferent la ce ne poate duce cu gandul vizionarea filmului.

Cred ca mai simplu decat sa raspundem la intrebarea "despre ce e vorba in filmul asta" ar fi sa analizam despre ce nu e vorba in Ryna.

Filmul nu este despre "fata sau baiat", o non-problema care nici nu este exploatata coerent de catre scenariu, ne intalnim vag si irelevant cu un mini-conflict care are ca piesa centrala obsesia/regretul lui Biris de a fi crescut un baiat si nu o fata. Biris este preocupat de tunsoarea Rynei, vestimentatie si lipsa de contact cu sexul opus in activitati care ar putea sa o apropie de baietii de varsta ei (Ryna nu a fost niciodata la un concert). De ce suntem martorii acestor manifestari nu putem spune pentru ca filmul este opac in ceea ce priveste istoria acestei familii.

Filmul nu este despre Delta si oamenii sai. Filmat integral in locatie in Romania (Sulina si imprejurimi) filmul ar fi putut sa aiba un puternic profil local, sa reuseasca sa integreze o locatie unica intr-o poveste cu o tema universal umana. Totusi, produsul final nu are prea multa legatura cu timpul sau spatiul real. Pornind de la o realitate spatiala concreta (Delta) si de la o perioada nespecificata dar pe care o banuiesc a fi situata undeva pe la mijlocul anilor '90, filmul se translateaza oarecum fortat intr-un "no man's land" greu sau imposibil de identificat. Conglomeratul de baraci care le este casa Rynei si familiei ei) si statia de benzina se recunosc a fi construite special pentru film si au un aer de artificial in structura si caracteristici. Orasul exista ca un set de decoruri cu putine locatii si diversitate. Dincolo de reactia instinctual critica cauzata de faptul ca nu am vazut specificul local si nu am recunoscut regiunea, orasul, oamenii doar prin ce imi ofera camera, remarc un lucru care este valoros - filmul respira, traieste autentic pe propriile-i picioare, nu are nevoie de o imagine documentarista de un realism tragic ca sa functioneze.

Din fericire, eu nu am cautat realismul si acuratetea in acest film pentru ca daca as fi facut-o, probabil ca ar fi constituit o dezamagire. M-a interesat povestea care este una simpla dar puternica asa cum se construieste ea lent dar cert spre un final greu de ignorat.

Deci despre ce este vorba in acest film? De la un punct incolo a inceput sa nu ma mai preocupe intrebarea asta pentru ca mi-a devenit clar ca stilul este mai important pentru realizatori decat continutul. Altfel nu imi explic mai multe lucruri. Mai multe posibile cai de dezvoltare a personajului principal si a actiunii au fost abandonate pe parcurs. Nu am mai aflat mare lucru despre pasiunea Rynei pentru fotografie sau despre istoria familiala, despre mama ei si ce anume o face sa plece asa de brusc la sora ei la Bucuresti. Cine este bunicul Rynei si cat de mult influenteaza destinele acestei familii, in continuare. Eu cred ca personajul lui este doar prea putin dezvoltat banuiala care mi-a fost confirmata de cateva pasaje cheie in care batranul dezvaluie o forta interioara si claritate neasteptata (vezi scena in care Ryna este adusa acasa de tatal ei dupa noaptea serbarii-festival).

Filmat in cinemascope, Ryna are parte de o imagine impecabila. Dublat de efecte sonore la inaltime (este primul film romanesc in care remarc existenta efectelor de sunet, deci nu doar a muzicii). Camera stagneaza deseori sau paneaza lent peste peisaj dar totul se integreaza foarte bine in atmosfera pe care reuseste sa o imprime. Avem o lume la capat de lume, nu numai izolarea Sulinei, dar mai departe de oras, o "bula" in care Ryna si familia ei sunt cel putin la fel de departe de pseudo-civilizatia Sulinei cum e Sulina fata de Bucuresti. Am zambit de fiecare data cand este mentionata capitala in acest film. Reactia tuturor fata de Bucuresti este exagerata in contextul realitatii dar este perfect explicabila din perspectiva scenariului care are nevoie de acest conflict de imagine. Exagerarea cu caracter comic se poate vedea cel mai bine in scena in care francezul trece in revista studiile sale antropologice dintre care unul fusese prezentat la Sorbona si apoi mentioneaza ca a discutat la Bucuresti despre proiectul sau pe care vrea sa il desfasoare printre locuitorii deltei. Bucuresti rings a bell pentru primar, este extaziat, Sorbona nu provoaca nici o reactie.

Revenind la imagine, sunet si stilul pe care il imprima acestea, filmul este o incantare. Rar mi-a mai fost dat sa vad o asemenea desfasurare de coerenta vizuala, intensitate subtila a efectelor de sunet, claritate de prezentare a unei lumi care nu este Delta aceea din campaniile firmelor de turism, dar cu atat mai valoroasa cu cat lumea creata de imagine, sunet, umbre si culori o integreaza foarte bine pe Ryna, un mic ecosistem care graviteaza in jurul ei. Camera insista pe Ryna, o invaluie cu caldura a firescului, chiar daca trec secunde bune si nu se intampla nimic, naturalul pe care il exhiba Doroteea Petre este ceea ce tine camera in loc, in cele din urma.

Despre actori, numai de bine. Doroteea Petre isi joaca rolul cu naturalete si onestitate, reuseste sa aduca personajului forta interioara de care acesta are nevoie si in acelasi timp sprijina cu subtilitate si o latura fragila care reuseste sa iasa la suprafata prin gesturi mici si in scene obisnuite de viata. Fragilitatea devine mai evidenta in partea a doua a filmului, pe masura ce ne apropiem de final o vedem pe Ryna iesind treptat din personajul baiat, o evolutie fortata si imperfecta care ne-o prezinta dezbracata de salopeta masculina, lipsita de marota ei protectoare, Ryna apare firava si vulnerabila, in cele din urma complet expusa pericolulul prevestit de intreaga desfasurare a actiunii de pana atunci.

Vali Popescu de asemenea intr-un rol foarte bun, personajul sau este un tata sever, impasibil in aparenta, dificil, vicios dar are sensibilitati pe care nu le poate ascunde, el intuieste pericolele care ii ameninta familia, incearca sa le preintampine, cauta rezolvarea problemelor acute dar adevarul este ca domnia sa ca si cap de familie este pe sfarsite la fel ca si integritatea familiei sale si viabilitatea afacerii pe care o desfasoara. Momente de tragism surd sunt cele in care recurge la alte metode decat cele legale sau morale in disperarea sa de a prelungi prin cele cateva guri de aer asigurate de actiunile sale viitorul impreuna al acestei familii, situatie metaforic prezentata intr-o imagine puternic sugestiva de scena in care pestele este preparat in timp ce inca mai respira, scena care este si ultima masa a familiei impreuna. Lumea lui Biris se naruie si incercarile lui disperate de a face ceva nu aduc mai mult decat o amanare a dezastrului.

Nicolae Praida joaca un rol secundar de substanta, personajul sau este salvat in extremis de la tipologizarea crunta care este de obicei rezervata batranilor simpli, "de la tara" in majoritatea filmele romanesti. Reactiile sale (in afare celor care intra in sfera unei melancolii absolut normale pentru personajul in cauza) au un caracter de liant pentru familie, aduce substanta celorlalte personaje, sprijina credibilitatea catorva scene esentiale ale filmului. Este cald si protector fata de Ryna, are puterea sa i se opuna lui Biris, jocul sau este credibil si impresionant.

Celelalte personaje sunt destul de slab prezentate, sunt in general putin dezvoltate, uni-dimensionale, asigura continuitatea firului epic si cam atat. In aceasta privinta, aleg sa ma mentin pe o pozitie moderata din punct de vedere critic. Desi mi-as fi dorit mai multa actiune in zona aceasta a personajelor secundare, inteleg decizia care a fost in aparenta luata si anume o concentrare pe rolurile principale si exploatarea dramatica a conflictului principal in mod direct.

Am inceput deja sa ne obisnuim cu filme romanesti care obtin importante premii internationale. Ryna nu este o exceptie. Ca si multe alte filme produse in ultimii ani, Ryna pare sa fi impresionat mai mult in strainatate decat in Romania si anume exact in partea aceea de lume in care cinematografia este la ea acasa si nu doar parte a unui experiment pe care l-au reusit doar o mana de realizatori romanii in ultimii ani. Ryna este o productie cinematografica de care aveam nevoie, o poveste simpla si credibila, un film onest care atinge sensibilitati profunde fara a face un scop din asta. Ryna nu-i despre mari adevaruri istorice sau complexe probleme sociale. Cate filme valoroase din ultimii ani pot sa spuna asta? Iata in sfarsit un film care se sprijina exclusiv pe sine in timp ce se contruieste iar rezultatul este remarcabil.