Originally Posted by Alex Leo Serban:
Originally Posted by bellhop:
Originally Posted by Alex Leo Serban:
c dracu cauta sobolanu ala la final!?
i mean - it's a joke, i got that, dar hitch l facea mai bine...  |
actually, sobolanu chiar made sense si mi-a placut faza;
frumusetea e in modul cum e sugerata ideea, cu scenariu, nu e doar un instantaneu moralizator; |
well, i'm sorry to say - pt mine is exactly that!  |
pornesc dela sobolan ca sa nu risc a ma lungi in caractere.
sobolanul poarta cu sine, fara sa fie la nivelul gaselnitei lui Lynch cu pasarea mecanica din Blue Velvet, ironia si, in acelasi timp, gentiletea unei remarci pe care spectatorul trebuie sa o aiba in cap (pentru ca Scorsese duce finalul intr-un evaziv moral suficient incit toti sa fie impacati - si asta e foaaaarte bine!!) dupa rezolvarea fiecarui nebun (ca pion e prea putin) existent in jocul narativ: fiecare sobolan din poveste a cam sfeclit-o, e perfect! astfel incit rolul moralizator al sobolanului viu si cu codita e respins din start (pentru mine): deja i-a moralizat povestea pe toti, nu mai e nevoie sa o faca animalul.
ramine sa fie o adresare directa spectatorului, o ghicire a gindului sau, o ironie la adresa a ceea ce sobolanul, in echilibristica sa, taie, precum pisica neagra: cladirea senatului, sau o catedrala, in acealsi timp... cumva, chiar daca sobolanii astia din povestea noastra au cam sfeclit-o, inca mai is destui prin zona, iar animalul asta real vine sa-i indice, taindu-le calea!
fara sa aiba forta lui Taxi Driver, Mean Streets, Raging Bull (si, pentru mine nu are nici savoarea lui Alice, a Ispitei, a lui Goodfellas sau a lui Casino), The Departed se de-ruleaza bine, are un final excelent, eu unul, pierdut in firul narativ, nu il vedeam sub forma asta... asa ca mi-a venit in ne-asteptare, asadar bine! mi-a amintit de The Heat, pe bloc in fostul duel Pacino-deNiro, de Infernal Affairs, chiar si de Munich, ba si de Persona in faza penis-istic-la-vedere... ritm alert... dozari bune de liniste-certuri-muzica-soc vizual... ok.
diCaprio arata adesea precum Brad Pitt in Fight Club (in mutritele :lol: ce le facea diC). si nu cred ca se datoreaza faptului ca Pitt e producator aci (lool).
un singur lucru nu mi-a placut!! de ce a trebuit sa imprumute in coloana sonora Confortably Numb-ul cintat de Van Morrison in The Wallul din 1990 montat in Potsdam Platz din Berlin
(ca ala parca a fost!!).. fara vocea lui Gilmour, fara chitara lui... picioarele si cxxxx domnitei nu au aceeasi valaore conceptuala
...
nu la fel de tulburator precum the 70s and 80s, nu la fel de inspirat, nu la fel de... nu la fel de purtator in reverii urbane, in paranoia, in violenta si vigoare... insa... un sincer 7/8 pentru Scorsese! I still :love: his cinema!