|
Recunosc si imi fac mea culpa, dar m-a uitat la serial si m-am surprins uitandu-ma cu placere. Da poate nu toate dialogurile sunt realiste, dar emana credibilitate si personajele, viata. Nu este perfect, dar este o realizare notabila pentru piata TV.
Nu ma simt in masura sa dau sfaturi ci doar sa spun ca ar trebui sa continue si sa incerce sa se aplece spre emotie, mai degraba decat spre social, poate putina, si credibila introspectie, nu stiu, spun si eu, sper sa nu se supere nimeni pe mine.
Dar a fost o faza cu tiganga venita in spital bine realizata ca pata de culoare a episodului si episodul emotionant cand eroina spunea povestea mamei bolnava de schizofrenie. Chiar mi-au parut OK realizate, fara sa cada in tragism sau melodramatic.
|